Nicolae Deleanu, istoric și publicist român

Nicolae Deleanu, (16 septembrie 1903, satul Valea Nandrii, comuna Dârmănești, județul Argeș – 10 aprilie 1970, București), a fost istoric, publicist și promotor al mișcării socialiste și muncitorești din România.

S-a născut la 16 septembrie 1903 în satul Valea Nandrii, județul Argeș, și a urmat liceul, apoi cursurile Universității din București. Studiile universitare le-a completat la Școala Superioară de Paleografie și Arhivistică.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-filler-ink-write-1393979

Încă din perioada liceului s-a apropiat de mișcarea socialistă, participând la protestele muncitorești din 13 decembrie 1918. Această implicare i-a adus exmatricularea și interdicția de a se înscrie la alte școli, dar, cu sprijinul lui Nicolae Iorga, a reușit să-și continue studiile. Din cauza situației materiale modeste, a muncit ca bibliotecar, corector, cărăuș de cărți sau meditator. Între 1924 și 1926 a fost președintele Uniunii Tineretului Socialist.

Începând cu 1923 a colaborat la reviste studențești și socialiste, ulterior devenind redactor sau coordonator al acestora. A scris articole despre viața muncitorilor și a predat, din 1925, Istoria mișcării muncitorești din România la Școala proletariană. Între 1929 și 1935 a fost secretar al Institutului Muncitoresc de Sport și Educație, unde a susținut conferințe dedicate mișcării socialiste.

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, era membru al Partidului Social Democrat, ocupând funcția de secretar general (1944–1945) și redactor la ziarele Libertatea și Ultima oră. După absorbția PSD de către Partidul Comunist Român, a ocupat funcții academice și administrative importante.

Din 1948 a fost conferențiar la Facultatea de Istorie a Universității din București, la Catedra de Istorie a României. Între 1954 și 1956 a predat și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A fost, de asemenea, director al Muzeului Peleș.

Pe lângă activitatea didactică și publicistică, a scris și literatură, publicând romanul Nedeia în Poiana Miresei (1958).

Nicolae Deleanu s-a remarcat ca autor de monografii despre mineri și muncitori portuari, precum și prin studii privind începuturile mișcării muncitorești din România. A scris lucrări de istorie despre Revoluția de la 1848 și dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, subliniind rolul maselor populare în aceste evenimente.

Printre lucrările sale se numără:

• Istoricul mișcării muncitorești din porturi (1932, în colaborare);
• Istoricul mișcării muncitorilor mineri din România (1935, în colaborare);
• articole despre istoria presei, publicate între 1956 și 1958;
• Scrieri social-politice (1976);
• romanele Romane (1934) și Nedeia din Poiana Miresei (1955–1964, ediție a doua în 1968).
  Unele scrieri au fost traduse, precum versiunea maghiară a romanului Nedeia din Poiana Miresei (1958).

Pentru activitatea sa, a fost distins cu mai multe ordine și medalii:

• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România” (1961);
• Ordinul „23 August”, clasa a III-a (1961);
• Ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a III-a (1966).

Nicolae Deleanu a continuat să publice articole și studii până spre finalul vieții. A murit la București, la 10 aprilie 1970, lăsând în urmă o operă istorică și literară ce reflectă implicarea sa în mișcarea socialistă și interesul pentru trecutul social al României.