Nicolae Dăscălescu, general român

Nicolae Dăscălescu (n. 16 iunie 1884, Căciulești, Girov, Neamț, România – d. 26 septembrie 1969, Piatra Neamț, Neamț, România) a fost un general român, care s-a distins în luptele celui de-al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de Est (iunie 1941 – februarie 1943), cât și pe Frontul de Vest (august 1944 – mai 1945). A comandat Armata a 4-a română (11 ianuarie – 19 februarie 1945 și 3 martie – 1 iunie 1945), cu care a participat la campania antihitleristă.

Judecat și achitat în 1945 pentru presupuse crime de război, a fost arestat în 1951 pentru sabotaj agricol și, după achitare, a fost deținut abuziv în închisoare timp de patru ani sub aceeași acuzație de crime de război, fără a mai fi judecat.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_D%C4%83sc%C4%83lescu#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Dascalescu.jpg

A urmat Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București (1906-1908), apoi Școala specială de artilerie și geniu (1909-1911) și Școala Superioară de Război (1921-1923). De-a lungul carierei, a avansat în grad, de la sublocotenent (1908) până la general de corp de armată (1942).
De-a lungul timpului, Dăscălescu a îndeplinit numeroase funcții militare, inclusiv comandant de pluton în Regimentul 8 Artilerie, comandant de baterie și divizion în Regimentul 4 Artilerie, șef de stat major la Divizia 14 Infanterie, și comandant al Armatei a 4-a în ultimele faze ale celui de-al Doilea Război Mondial.
În timpul Primului Război Mondial, Dăscălescu a luptat în bătăliile din Transilvania, în timpul retragerii din Câmpia Română și la luptele de la Coșna și Cireșoaia (1917). De asemenea, a participat la campania din Ungaria din 1919.
Dăscălescu a jucat un rol esențial în luptele de eliberare a Basarabiei, la Ţiganca și Epureni, dar și în bătăliile de la Odesa și Cotul Donului. În 1944, a condus acțiunile Armatei a 4-a în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia, contribuind la eliberarea acestor teritorii de sub ocupația germană.
De-a lungul carierei sale, Dăscălescu a fost decorat cu numeroase distincții, inclusiv Ordinul „Mihai Viteazul”, Ordinul „Steaua României” cu spade și Ordinul „Coroana României”, printre altele.
După instaurarea regimului comunist, a fost pensionat forțat în 1945 și acuzat de crime de război în 1946, dar a fost achitat. În 1951, a fost arestat și închis pentru presupuse crime comise la Odesa în 1941, însă a fost eliberat în 1955, fără să fie dovedite acuzațiile.
Generalul Nicolae Dăscălescu a decedat la 28 septembrie 1969, la Piatra Neamț. Moștenirea sa este perpetuată astăzi prin numele Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer și printr-o stradă din Piatra Neamț, unde i-a fost ridicat un monument funerar de sculptorul Marius Butunoiu.

Bibliografie
Pentru o documentare detaliată asupra carierei și vieții sale, lucrarea sa este menționată în diverse surse, inclusiv biografii și dicționare militare publicate de istorici și autori specializați în istoria armatei române.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_D%C4%83sc%C4%83lescu