Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor și om politic român
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 29, 2024
Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, București – d. 29 noiembrie 1852, Palermo, Italia) a fost un istoric, scriitor și om politic de seamă, lider marcant al revoluției de la 1848 din Țara Românească și exponent de frunte al generației pașoptiste. El a contribuit semnificativ la promovarea ideilor liberale moderne, fiind unul dintre fondatorii societăților secrete „Frăția” și „Societatea studenților români” din Paris, prin care a susținut idealurile de unitate și progres.

Opera sa fundamentală, Românii supt Mihai-Voevod Viteazul, publicată postum, a consolidat mitul unității naționale în jurul domnitorului Mihai Viteazul. În plan politic, Bălcescu a fost implicat în redactarea Proclamației de la Islaz, document care sintetiza programul revoluționarilor pașoptiști.
Fiind fiul pitarului Barbu Bălcescu și al Zincăi Petrescu, Nicolae și-a început educația sub îndrumarea unui arhimandrit grec, învățând limbile română și greacă. A studiat la Colegiul „Sfântul Sava” din București, unde a fost coleg și prieten apropiat cu Ion Ghica, iar printre profesorii săi s-au numărat Florin Aaron și Ion Heliade Rădulescu.
După absolvirea studiilor, a intrat în rândurile miliției, însă curând a fost atras de mișcările reformatoare. Participarea sa la conspirația împotriva domnitorului Alexandru D. Ghica l-a condus la detenția la Mănăstirea Mărgineni, unde a contactat o boală pulmonară care i-a grăbit sfârșitul.
Bălcescu a jucat un rol esențial în organizarea revoluției, susținând un program care cerea emanciparea țăranilor, drepturi civile egale și o administrație autonomă. După înăbușirea revoltei, a fost forțat să ia calea exilului. În această perioadă, a continuat să militeze pentru cauza românească, stabilindu-se ulterior la Paris, unde sănătatea i s-a deteriorat grav. A murit la Palermo în 1852, la doar 33 de ani.
Opere principale
- Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei (1844)
- Despre starea socială a muncitorilor plugari (1846)
- Românii supt Mihai-Voevod Viteazul (1878, publicată postum).
Imaginea lui Nicolae Bălcescu a devenit un simbol al luptei pentru dreptate socială și unitate națională, fiind omagiat în opere literare și prin monumente. Textele sale rămân relevante în înțelegerea evoluției gândirii politice românești din secolul al XIX-lea.
Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nicolae_B%C4%83lcescu