Nicolae Alexandru Breban, scriitor, publicist, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură român contemporan
#Postat de Carmen Vintu on februarie 1, 2025
Nicolae Alexandru Breban (născut pe 1 februarie 1934, în Baia Mare, Regatul României) este un scriitor, publicist, romancier, eseist, dramaturg și om de cultură român contemporan. Este membru titular al Academiei Române din 14 ianuarie 2009 și a fost ales membru corespondent al aceleași instituții pe 24 octombrie 1997.
Nicolae Breban s-a născut la 1 februarie 1934 în Baia Mare, fiind fiul lui Vasile Breban, preot greco-catolic în comuna Recea din Maramureș, și al Olgăi Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenind dintr-o familie de comercianți germani din Alsacia. Bunicul său, Nicolae Breban, a fost protopop unit în comuna Cicârlău și a fondat școala confesională română unită. În 1941, familia Breban s-a refugiat la Lugoj, unde Nicolae și-a început studiile gimnaziale și liceale. În 1951, a fost exmatriculat din Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj din cauza originii sociale.
După absolvirea liceului în 1952, a lucrat ca funcționar și a încercat să urmeze Politehnica, dar a fost nevoit să lucreze ca sudor și strungar. În 1953, s-a înscris la Facultatea de Filosofie, dar a fost exmatriculat după doar șase luni din cauza lecturilor sale din Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer, considerat un comportament subversiv. După o scurtă perioadă în care a lucrat ca șofer profesionist, s-a reînscris la Filosofie, însă din cauza unei boli a fost nevoit să își întrerupă studiile.
A deținut, între 1969 și 1972, funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar în 1970 a devenit redactor-șef adjunct al revistei România literară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Breban#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Breban.jpg
Breban și-a început activitatea literară în 1957, debutând în revista Viața studențească cu schița „Doamna din vis”. În perioada 1958-1960, și-a desăvârșit educația literară ca autodidact, frecventând cenacluri și dezvoltând o prietenie cu scriitori precum Nichita Stănescu și Matei Călinescu. În 1965 a publicat primul său roman, Francisca, care a fost apreciat de critică și a câștigat Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. În 1966, a publicat În absența stăpânilor, iar în 1968, Animale bolnave, un roman care a fost considerat „romanul anului” și i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
În perioada 1971-1973, Breban a manifestat un protest public față de regimul comunist, demisionând din funcția de redactor-șef al revistei România literară și criticând deschis politica culturală a regimului Ceaușescu. În 1977 a publicat Bunavestire, un roman care a fost apreciat de critici, dar și interzis de autoritățile comuniste pentru conținutul său. A continuat să publice romane și piese de teatru în deceniile următoare, având o carieră literară impresionantă, cu lucrări traduse în multe limbi.
În 1997, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 2009 a devenit membru titular al acestei prestigioase instituții.
Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără romanele Francisca, În absența stăpânilor, Animale bolnave, Bunavestire, Don Juan, Îngerul de gips, Drumul la zid și Pândă și seducție, precum și piesele de teatru Culoarul cu șoareci și Bătrâna doamnă și fluturele. De asemenea, a publicat eseuri și lucrări de filozofie, iar în ultimii ani a continuat să fie activ pe plan literar și publicistic, promovând valori estetice și europene în scrierile sale.
Este un autor de referință al literaturii române contemporane, iar operele sale au fost recunoscute și apreciate atât în țară, cât și în străinătate.