Neagu Bunea Djuvara, diplomat, filosof, istoric, jurnalist și romancier român

Neagu Bunea Djuvara, cunoscut ca Neagu Djuvara (pronunțat în română [ˈne̯aɡu d͡ʒjuˈvara], „Giu-vára”; n. 31 august 1916, București, România – d. 25 ianuarie 2018, București, România), a fost un diplomat, filosof, istoric, jurnalist și romancier român. Neagu Djuvara s-a născut la București, într-o familie de origine aromână stabilită aici la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat României numeroase personalități. A obținut licența în istorie la Sorbona (1937) și titlul de doctor în drept la Paris (1940). A participat la campania din Basarabia și Transnistria (iunie–noiembrie 1941), fiind rănit în apropiere de Odessa. În 1943, după ce a intrat prin concurs la Ministerul de Externe, a fost trimis ca curier diplomatic la Stockholm pe 23 august 1944, pentru a facilita negocierile de pace cu URSS. A rămas la Stockholm ca secretar de legație până în septembrie 1947, când comuniștii au preluat controlul Ministerului de Externe. A ales să rămână în exil, militând activ până în 1961 în diverse organizații ale diasporei românești.

Istoricul român Neagu Djuvara la lansarea cărţii „Tara, Legiunea, Capitanul”

Webphoto.ro – http://picasaweb.google.com/schmoukiz/NeaguDjuvara#5271653552195354978

• CC BY 3.0
• Fișier:Neagu Djuvara.JPG
• Creată: 23 noiembrie 2008
• Încărcată: 19 februarie 2010

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Neagu_Djuvara#/media/Fi%C8%99ier:Neagu_Djuvara.JPG

În 1961, s-a mutat în Republica Niger, unde a stat 23 de ani ca consilier diplomatic și juridic al Ministerului Afacerilor Străine din Niger și, în paralel, a predat drept internațional și istorie economică la Universitatea din Niamey. În 1972, a obținut doctoratul de stat la Sorbona cu o teză în filosofia istoriei, sub îndrumarea lui Raymond Aron, și ulterior a obținut și o diplomă de la INALCO din Paris. Din 1984 până în 1990, a fost secretar general al Casei Românești de la Paris, după care s-a întors în România. A devenit membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București.

Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: „Le droit roumain en matière de nationalité” (teză de doctorat), „Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations” (carte premiată de Academia Franceză; tradusă în română ca „Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor”), „Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle” (în română: „Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne”), „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, „Cum s-a născut poporul român”, „Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii”, „De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul”, „Însemnările lui Georges Milesco” (roman), „Amintiri și povești mai deocheate”, „Amintiri din pribegie” (versiune franceză: „Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil, 1948–1990”), „Există istorie adevărată?”, „Thocomerius–Negru Vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești”, „Războiul de șaptezeci și șapte de ani (1914–1991) și premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie”, „Ce au fost „boierii mari” în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX)”, „Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă”, „Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări”, și „O scurtă istorie ilustrată a românilor”.

Sursa: https://humanitas.ro/autori/neagu-djuvara