1990 – Înființarea Muzeului Țăranului Român din București

Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR) este unul dintre cele mai importante și diversificate muzee din Europa dedicate artelor și tradițiilor populare. Situat în București, pe Șoseaua Kiseleff, în apropierea Pieței Victoriei, muzeul funcționează într-o clădire emblematică în stil neo-românesc, declarată monument istoric.

Instituția este continuatoarea Muzeului de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială, fondat la 13 iulie 1906. De-a lungul timpului, muzeul a purtat mai multe denumiri, reflectând schimbările istorice și politice: Muzeul de Artă Națională Carol I, Muzeul de Artă Populară al Republicii Populare Române, apoi al Republicii Socialiste România. În anul 1978, a fost comasat cu Muzeul Satului, sub numele de Muzeul Satului și de Artă Populară.

Muzeul Național al Țăranului Român

Neoclassicism Enthusiast – Operă proprie

Exterior of the Museum of the Romanian Peasant in Bucharest

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Exterior of the Museum of the Romanian Peasant in Bucharest.jpg
• Creată: 26 februarie 2021
• Încărcată: 12 aprilie 2021

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Național_al_Țăranului_Român#/media/Fișier:Exterior_of_the_Museum_of_the_Romanian_Peasant_in_Bucharest.jpg

• CC BY-SA 3.0vezi condițiile
• Fișier:MTR Plates 1.jpg
• Creată: 1 mai 2006

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Național_al_Țăranului_Român#/media/Fișier:MTR_Plates_1.jpg

Clădirea actuală a fost construită între anii 1912 și 1941, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. În perioada comunistă, aceasta a găzduit Muzeul Lenin–Stalin și ulterior Muzeul Partidului. La 5 februarie 1990, muzeul a fost reinstalat în acest spațiu și a primit denumirea de Muzeul Țăranului Român, sub coordonarea pictorului Horia Bernea, primul său director după 1990.

Muzeul deține un patrimoniu impresionant de peste 100.000 de obiecte, incluzând colecții de ceramică, costume populare, țesături de interior, obiecte din lemn, mobilier, feronerie și scoarțe. În curtea muzeului se află o biserică de lemn din secolul al XVIII-lea, monument istoric, strămutată aici în anul 1992.

Arhitectura clădirii, inspirată din tradiția brâncovenească, este organizată sub forma unor incinte de tip monastic. Zidăria din cărămidă aparentă, arcadele, elementele decorative traforate și foișorul ce amintește de clopotnițele vechilor mănăstiri conferă edificiului prestanța unui adevărat palat al artei populare.

Muzeografia originală și abordarea inovatoare a patrimoniului i-au adus muzeului, în mai 1996, prestigiosul trofeu EMYA – Premiul Muzeul European al Anului, acordat de Forumul Muzeului European. În anul 2007, prin Hotărârea Guvernului nr. 40, instituția a dobândit statutul oficial de muzeu de importanță națională.

Directori

• Horia Bernea (1990–2000)
• Irina Nicolau – interimar (2000–2001)
• Dinu C. Giurescu (2001–2005)
• Vintilă Mihăilescu (2005–2010)
• Virgil Ștefan Nițulescu (2010–2016)
• Liliana Passima – interimar (2016–2019)
• Virgil Ștefan Nițulescu (din 2019 – prezent).