Jurnal FM 
„Moara cu povești”. Astăzi, „măcinăm” povești despre
Junii Brașovului
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 29, 2022
Motto: „Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de Istorie.”- Octavian Paler
Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești” de fiecare vineri, să ne ducem pentru câteva clipe, cam cât durează lectura rândurilor de față, într-o mai veche „destinație” brașoveană destul de cunoscută brașovenilor și turiștilor ce poposesc în urbea de sub Tâmpa. Mă refer la vechea tradiție a Junilor Brașovului, care acoperă o largă paletă de obiceiuri ale românilor ce au locuit în vechiul Șchei brașovean. Apropo de tradiții și istorie veche, demersul păstrării tradițiilor Junilor, chiar dacă, poate, ar merita o promovare mult mai „apăsată” decât are, încearcă-n opinia mea, să oprească „plecarea istoriei” din ţară. Picătură cu picătură creşte apa mare, nu-i aşa? S-ar putea să fiți de părere că am inserat prea multe imagini în aceste rânduri despre subiectul de azi, dar cred că sunt deosebit de relevante în contextul rândurilor de față.
Firește, cea mai cunoscută manifestare publică a Junilor este parada Junilor Brașoveni sau „Ieşirea Între Chetri” a Junilor din Duminica Tomii, în următoarea duminică după Paști. Dar obiceiurile practicate de Juni sunt mult mai multe, iar unele sunt mai puțin vizibile marelui public precum evenimentul despre care aminteam anterior. Junii Braşovului reprezintă cel mai bine păstrat „mare obicei” din marile oraşe din România. Ca manifestare urbană tradițională, cred că este cea mai mare și unica de acest fel, dacă nu cumva „trag spuza pe turta” Brașovului prea mult…Specificul oraşului, cu cartierul Şchei „ferecat” în timpuri medievale și în perioada Imperiului Habsburgic și Austro-Ungar de Poarta Şchei, pentru ca românii să nu intre în Cetate, a făcut ca obiceiurile să se păstreze nealterate de influenţe germane sau maghiare. Junii Braşovului reprezintă o comunitate deosebită comparativ cu alte mari oraşe ale României, comunitate care a păstrat obiceiurile din străbuni şi le respectă cu sfinţenie. Junii sunt împărţiţi în mai multe cete sau grupuri, în funcţie de zona din Brașov în care locuiesc sau de vârsta acestora. Indiferent de vârstă, toți sunt Juni…Cei mai mulţi dintre Junii Braşovului locuiesc în Şchei, singurul cartier locuit de români de la începutul timpurilor românești. Sunt români și nu bulgari, apropo de articolul pe care vi l-am supus lecturii acum două săptămâni și pe care-l puteți reciti aici „Moara cu povești”. Șcheii Brașovului. Români sau bulgari? de Nicolae Uszkai, Brașov – Jurnal FM . Multă vreme, românii nu aveau voie să intre în Cetate, decât în anumite condiții și doar cu aprobarea conducerii săsești a burgului. Cetatea era delimitată de ceea ce astăzi reprezintă zona denumită Centrul Istoric, cea în care se află Piaţa Sfatului de azi, zona adiacentă Bisericii Negre, strada Republicii, strada Mureșenilor, până către Hotelul ARO de azi.
În Şcheii Brașovului există următoarele grupuri de juni: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Albiori, Junii Curcani, Junii Dorobanţi şi Junii Roşiori (ultimele trei grupuri de Juni poartă numele societăților lor după numele străzilor Curcanilor, Dorobanţilor şi Roşiorilor, aşa după cum au participat junii ca voluntari la Războiul de Independenţă al României din 1877), fiecare grup având obiceiurile proprii, dar foarte multe fiind obiceiuri tradiționale comune. Deosebirile constă, în principal, în faptul că fiecare grup de Juni are un alt loc desemnat a fi centrul activității sale, de obicei localizat pe un deal, lângă o cruce sau lângă o troiţă, loc unde junii grupului respectiv își desfășoară obiceiurile comune, unde petrec separat de alte grupuri, iar feciorii scot „junițele” la joc. Obiceiurile comune care îi caracterizează sunt, însă, mult mai numeroase și îi unesc în valorile comune pe care le împărtășesc. Și în această unire constă frumusețea comună a obiceiurilor Junilor În afara junilor originari strict din Şchei, mai există și niște „outsideri” cum sunt Junii Braşovecheni, din vechiul cartier Braşovechi, situat între strada Lungă şi Cetăţuie, intrați puțin mai târziu în „concertul” grupurilor de Juni Brașoveni.
Junii Brașoveni sunt, așa cum spuneam anterior, împărțiți în șapte grupuri de Juni, având fiecare câte un conducător denumit vătaf, ales de fiecare ceată. Cine sunt grupurile de juni și de unde le vine numele. Păi, să vedem:
– „Junii Tineri”- ceata originală și veche a junilor (denumirea „Tineri” însemnând că este vorba despre cei „necăsătoriți”);
– „Junii Bătrâni” – denumire atribuită bărbaților căsătoriți care însoțeau alaiul de juni;
– „Junii Curcani”; grup de juni format în perioada războiului pentru Independență a României din 1877-1878;
– „Junii Dorobanți”- grup de juni desprins din grupul „Junilor Curcani” în anul 1924;
– „Junii Roșiori”- grup format în 1908, alcătuit din bărbații căsătoriți din zona nord-vestică a Șcheiului;
– „Junii Albiori”- grup format în anul 1860, în mare parte fiind negustori și măcelari din Șchei;
– „Junii Brașovecheni”- denumire dată junilor din Brașovul Vechi în anul 1851.
Tradiţiile Junilor Braşovului debutează practic în preajma sărbătorii de Buna Vestire ori Blagoveștenie, la data de 25 martie, atunci când, faptic, începe să se arate primăvara, imediat după echinocțiu. Obiceiul ieşirii cu surla, de Buna Vestire, este primul eveniment de peste an, din seria celor organizate de Junii Braşovului. La această zi mare, surlaşul „investit” pentru aceasta, iese şi vesteşte în Piaţa Prundului (Piaţa Unirii astăzi) întreaga comunitate din Șchei, prin sunetul surlei sale, că a venit primăvara și este cazul ca viața „să o ia din loc”, din nou, în anul agricol ce urmează. A fi „surlaş” în Șcheii Brașovului reprezintă o mare onoare în sine şi este o sarcină de care surlașul se achită cu mare cinste.
După ce cântă surlaşul de Buna Vestire, grupul „Junilor Tineri” urcă, însoțiți de surlaș, pe Coasta Prundului, un areal cu o vizibilitate bună asupra întregii comunități șcheiene. Cea mai „bogată” perioadă a anului din punctul de vedere al desfășurării faptice a obiceiurilor Junilor începe odată cu Sfintele Paști, cu sărbătoarea Învierii Domnului. Concret, în săptămâna ulterioară Paștilor, în „Săptămâna Luminată” sunt foarte cunoscute patru obiceiuri de bază, păstrate cu sfinţenie. Obiceiurile încep chiar în prima zi de Paşti, atunci când „Junii Tineri” se strâng la Biserica „Sfântul Nicolae”, biserica voievodală din Șchei. Aici, preotul paroh înmânează conducătorilor însemnele grupului, și, ulterior, „Junii Tineri” cântă „troparul Învierii” la troiţa căpitanului Ilie Birt din actuala Piață a Unirii, joacă hora junilor şi aruncă buzduganul specific societății de juni.
A doua zi de Paști, lunea, junii mai tineri se adună în cete şi merg la casele la care locuiesc fete de măritat. Lunea se merge „la strochit”, adică se practică stropitul fetelor, un obicei care celebrează fertilitatea, mai demult practicat cu apă iar azi cu parfum, iar fetele îi răsplătesc cu ouă roşii și dulciuri. Acest obicei este practicat cam în tot Ardealul, venit, se pare, pe filieră nemțească și a fost „adoptat” și în Șchei. Junii ţin cu sfințenie să sărbătorească toate cele trei zile de Paşte, iar marțea, a treia zi de Paști se practică „Marţea cu plăcinte”. Astfel, marțea, a treia zi după Paști, Junii se adună în Piaţa Unirii şi joacă hora lor specifică cetei din care fac parte, după care se împart plăcinte făcute de fete sau de mamele acestora. După împărțirea plăcintelor, Junii urcă „pe coastă” împreună cu lăutarii tocmiți pentru această zi, pentru a juca hora junilor şi a practica, din nou, aruncarea buzduganului, în zona numită Crucea de pe Coastă. Junii împart acolo plăcintele împreună cu vătaful grupului şi le oferă publicului adunat în Prund şi pe Coasta Prundului. „Marţea cu plăcinte” a fost o perioadă trecută în uitare, mai ales în perioada comunismului, dar obiceiul a fost reluat în ultimele decenii.
Practic, în trecut, Junii urcau „pe coastă” împreună cu familiile lor și membrii comunității de care aparțineau, și, după ce jucau hora Junilor şi aruncau buzduganul, se ospătau cu plăcintele tradiționale şi cu alte bunătăți şi beau din vinul adus de vătaful cetei. Semnificația obiceiului transcende o simplă adunare prin care Junii fac o sărbătoare unde se distrează și se ospătează, ci aici se pune la cale sfatul cetei pentru evenimente viitoare și practică și o strângere de bani pentru ieșitul „de călări” din Duminica Tomii, la o săptămână după Paști. Nimic nu-i gratis, pentru că, în schimbul plăcintelor oferite lumii care asistă la eveniment, junii primesc bani. Evenimentul care urmează, în seria obiceiurilor din Săptămâna Luminată, este în ziua de joi, dinaintea Duminicii Tomii, ziua în care are loc „aruncatul în ţol”. Este un obicei de curat „fitness” tradițional, practicat cu riscul de rigoare pentru cel aflat în plin „proces de aruncare”!
Mai mulţi dintre Juni prind de un ţol (adică un covor tradițional), iar tinerii sunt aruncaţi, pe rând, în aer şi prinşi din nou cu ţolul. În fapt, este un ritual străvechi, ce ține de tradiții inițiatice chiar precreștine, iar tinerilor le este, prin aceasta, confirmată intrarea în rândul Junilor. Iar confirmarea se face în fiecare an, neabătut, în joia dinainte de Duminica Tomii! Din seria celor patru obiceiuri de după Paști, cea mai aşteptată sărbătoare a Junilor este „Ziua de călări”, din Duminica Tomii, prima duminică după Sărbătoarea Învierii.
Prietenul meu, părintele profesor Vasile Oltean, cel care a fost multe decenii director al Muzeului Primei Școli Românești din Șcheii Brașovului, a scris mai multe lucrări în care amintește de străvechile obiceiuri ale Junilor, iar două dintre acestea sunt dedicate strict tradiției Junilor Brașoveni. Le regăsiți în sursele care mă ajută la prezentele rânduri și pe care le-am inserat la finalul călătoriei de azi la „moara cu povești”. Într-una dintre acestea, părintele Oltean, spune că: „an de an, în Şcheii Braşovului, odată cu învierea naturii şi sărbătorilor Sfintelor Paşti, asistăm la un spectacol, a cărui manifestare depăşeşte de mult înţelesul îngust al unui simplu obicei, cumulând în desfăşurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial şi magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal şi eroic. Orice dialog cu participanţii de azi ai obiceiului se limitează la prezentarea temporală şi estetică a manifestării, fără a cunoaşte înţelesul genetic al acestuia şi aceasta, pentru că prin practicarea din vremuri străvechi s-a moştenit obiceiul prin anularea unor elemente sau îmbogăţirea altora, încât sâmburele de adevăr este greu de perceput de către cei implicaţi. Totuşi o privire atentă asupra obiceiului, în care trebuie luate în considerare mărturiile transmise sporadic de martori oculari ai vremurilor trecute, îngăduie cu uşurinţă să constatăm elementele preistorice ale obiceiului şi prin aceasta să înţelegem legătura pe care românii din Şchei o au cu aceste locuri scăldate de legende şi mituri.”
Ca să fim cinstiți până la capăt, trebuie să aduc aminte și faptul că și alți locuitori ai ținuturilor brașovene amintesc de obiceiurile Junilor. Astfel, un cronicar sas din Braşov, Julius Teutsch pe numele său, aprecia la vremea sa că „Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi… iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios pre-creştin, confirmată şi de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci„. Obiceiurile „juniei” nu sunt strict apanajul șcheienilor ori altor comunități românești. În diverse forme și metode, îmi spunea părintele Oltean, acest tip de obicei „poate fi identificat, prin variate dovezi și izvoare istorice şi la populaţiile pre-greceşti (caucoi, ahei, arcadieni, traci din Peloponez, Creta şi Asia Mică etc), la popoarele din sfera imperiului roman şi la cele nord-germanice, în general la popoarele indo-europee, unde se practica, de principiu, împărţirea bărbaților comunității pe grupuri de vârstă şi ritualuri de iniţiere şi trecere de la o vârstă la alta.” În fapt era marcată viața, în toate etapele ei!
Același neobosit părinte profesor Vasile Oltean îmi mai spunea despre originile tradițiilor Junilor Brașovului multe alte lucruri faine. Îmi spunea într-una dintre întâlnirile noastre că: „bătrânii îşi mai amintesc încă de un obicei uitat azi, care se încadrează în acest cult al soarelui, de care pomenea cronicarul german Teutsch, ca simbol de nemurire pentru strămoşii noştri daci şi geţi. În ziua de Rusalii, bărbaţii, femeile, copiii şi tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alţi bărbaţi de iniţiativă, băteau din poartă în poartă, folosindu-se de ciocanul, în formă de şarpe, prezent la fiecare poartă (azi mai sunt doar trei), pentru a ieşi toţi din casa să se încoloneze exodului. Ajungeau destul de târziu şi greoi pe munte, unde aşteptau toata noaptea, îngheţând adeseori de frig, până dimineaţa, când apărea soarele, pentru ca la apariţia soarelui, într-o emulaţie colectivă, aruncau cu ce aveau la îndemână spre soare, ca nu cumva „vârcolacii” să le răpească soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureşană şi în efigia stemei moldoveneşti. Se ştie că geţii credeau că astrul dătător de viaţă era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezenţa acestuia în obiceiul Junilor. Ceea ce surprinde în acest context este şarpele de pe porţile şcheiene, al cărui simbol este recunoscut ca stindard sacru al traco-dacilor, al celor mai neînfricaţi războinici. Prin gura acestuia, sufletul provenit din univers şi purtat de vânturi, pătrundea şuierând la fiinţele războinicilor, însufleţindu-i la luptă.”
Tot părintele Oltean îmi spunea că puțini brașoveni dintre cei care cunosc obiceiurile cetelor de Juni mai știu că după ce Junii și-au ales șarjele (adică reprezentanții care constituie „osatura” grupului: vătaful, armașul mare, sutașul, surlașul și stegarul) se duc în spatele casei vătafului, se dezbracă până la brâu și se bat cu ciomegele. De fapt, se perpetuează prin generații, păstrarea obiceiurilor dacice de verificare a războinicilor înainte de a merge la luptă. Mai puțin este cunoscut și un alt obicei numit „îngroparea vătafului”, care se desfășura, faptic, după alegerea vătafului prin luna februarie. Atunci, Junii își preluau vătaful la miez de noapte, îl legau pe o scară și-l țineau legat toată noaptea, timp în care junii chefuiau, iar dimineața porneau cu el legat pe scară în munți „Între Chetri” adică la „Pietrele lui Solomon”, un loc prezumat a fi fost locul de existență a unei cetăți dacice. Pe drumul spre „Între Chetri” îl „bușumează” bine pe vătaf prin diverse „metode”, aruncând pe el câte o găleată de apă, sau aruncându-l pe jos, pe mușuroaie de furnici sau prin locuri murdare. Vătaful n-are voie să crâcnească la cele ce-i fac membrii cetei sale. Este și un ritual al umilinței la care trebuie să fii supus ca să poți rămâne șef al cetei de Juni! Ajungând la „groapa dracului”, unul din juni se pretindea a fi preot, altul a fi dascălul, cântau un așa zis prohod alcătuit de ei într-o formă comică și îl aruncă pe vătaf în „groapa dracului”. Dacă vătaful oferea de băut ortacilor săi (măcar un butoi de vin, cică), Junii îl scot din groapă. Dacă-i mai zgîrcit, mai stă pe fundul gropii până-și calmează zgârcenia! Unii consideră o similitudine între acest ritual și ritualul dacilor de a trimite pe fiul conducătorului la zeul lor Zamolxis. Similar cu alte ritualuri pre-creștine, în joia mare,(dar și în vinerea dinaintea Paștilor) fiecare june este pus pe un „țol” și aruncat de un grup de juni cât mai sus posibil, în scopul de a vesti „larii” de prezența lui. Larii erau, în vechime, zeii protectori ai casei și ai familiei.Tot astfel se aruncă, de către fiecare june, buzduganul cetei, pe tot timpul ritualului, tot pentru a vesti larii de existența și puterea junilor. Aceste ritualuri confirmă vechimea locuitorilor pe aceste meleaguri.
Junii au conservat mărturii pentru fiecare etapă istorică a existenței lor. Vorbind doar de ultimele secole, putem spune că respectul deosebit pentru amintirea marelui voievod Mihai Viteazul și pentru Unirea Principatelor este conservat atât prin prezența chipului acestuia pe steagurile Junilor, prin purtarea căciulii model „Mihai Viteazul” de către trei grupuri de juni: „Junii Albiori”, „Junii Curcani” și „Junii Dorobanți”. Portretul lui Mihai Viteazul se păstrează și în tinda Bisericii „Sf. Nicolae”, într-o pictură murală în frescă, care reprezintă episodul intrării lui Mihai Viteazul în Brașov, fiind întâmpinat de protopopul Mihai de la Biserica „Sf. Nicolae” din Șchei și de fonogul cetății Brașovului, Mihail Greising. De asemenea, Războiul de Independență a României, eveniment istoric de excepție la care au participat voluntarii șcheieni, cu toată opoziția austro-ungară, este „prezent” și în obiceiurile junilor care poartă în costumația lor această amintire, adică urmașii celor trei grupări de luptători pentru independență: „Junii Roșiori”, „Junii Curcani” și „Junii Dorobanți”. Junii, fiind în Ardeal și neavând voie de la stăpânire de a lupta pentru Independența României și neavând voie să poarte simboluri naționale românești, au purtat, de atunci încoace, ostentativ aceste costume pe care le poartă și azi, mărturisind participarea înaintașilor lor la lupta românilor pentru neatârnare.
Junii Brașovului sunt foarte apropiați de Biserică. În fiecare an, la începutul ciclului obiceiurilor Junilor, preoții le „sfințesc” steagurile, lentele și obiectele de ritual ale cetelor de Juni. Junii Brașovului sunt, în fapt, „protectori” a numeroase troițe (din cele 64 cunoscute până azi), troițe care, în Șchei au hram, fix precum bisericile, iar la ziua de hram a troiței, după slujba religioasă de la fiecare troiță, Junii fac „maial”, o serbare câmpenească, în cadrul căruia practică ritualul aruncării buzduganului și al scoaterii fetelor la joc, înainte de a se căsători. În vechime, preoții de la Biserica „Sf. Nicolae”, înainte de liturghia din biserică, oficiau slujbe de dimineața la troițele junilor din preajma bisericii. Părintele profesor Vasile Oltean, referitor tot la Juni, îmi mai povestea că: „satele româneşti erau apărate în vechime de câte o ceată de flăcăi, doar șcheienii aveau șapte cete în loc de una, care să le păzească troiţele şi drumurile: junii tineri, junii bătrâni, roşiorii, albiorii, dorobanţii, curcanii şi braşovechenii. Poate că nu astea le-au fost denumirile de la începuturile istoriei, poate că junii de azi nu mai ştiu exact de ce împlinesc ritualurile pe care le împlinesc. „Aşa a făcut şi tata moşu'” – e singura explicaţie pe care aceștia o pot da. Dar în veacul XVIII faima Junilor Şcheieni a ajuns până la Viena, la urechile împăratului: un anume Ilie Birt şi junii lui îi întorseseră din drum pe turci la Piteşti, salvând astfel cetatea Braşovului şi graniţa imperiului. Trei generali şi împăratul însuşi l-au decorat pe Ilie Birt ”.
Așa cum vă suneam anterior, cea mai aşteptată de către marele public și cea mai cunoscută sărbătoare a Junilor este „Ziua de călări”, din Duminica Tomii, prima duminică după Sărbătoarea Învierii. Aceasta este ziua în care are loc o adevărată paradă a Junilor. Toate cele șapte cete de Juni „coboară în Cetate”, fiecare purtînd costumele specifice cetei de Juni, cu caii împodobiţi şi ei de sărbătoare, iar mulţimea care asistă-n public se bucură de o ocazie cu adevărat specială. La trecerea lor pe traseul urmat, reprezentanți ai cetelor de juni „proclamă” cu glas mare „Hristos a-nviat!”, iar ceilalţi Juni din ceată, inclusiv publicul participant, răspund cu „Adevărat a-nviat!”. În Duminica Tomii, de obicei, în zona cunoscută drept „Centrul Istoric” al Braşovului se strâng multe mii de brașoveni şi turişti, chiar dacă vremea e potrivnică și foarte mulți dacă vremea este frumoasă. După ce Junii urmează traseul ales, prin Piaţa Sfatului şi în toată zona din „Centrul Istoric”, grupurile de Juni iau „cap compas” către „Între Chetri”, adică spre locul numit „Pietrele lui Solomon”, unde are loc vestita serbare câmpenească a Junilor, organizată pe grupurile componente şi la care participă foarte mulți invitați ai grupurilor de Juni și public numeros.
Și în acest an, duminica aceasta revine, după cei doi ani de pandemie în care a lipsit din „peisaj”, această paradă a grupurilor de Juni. Această veritabilă paradă a Junilor cunoscută sub diverse nume („Coborârea Junilor în Cetate”, „Sărbătoarea Junilor”, „Ziua de călări”, este, așa cum v-am tot povestit pe aici la „moara cu povești”, un vechi și frumos obicei al Junilor Brașovului, unic în spaţiul românesc, cel puțin în cel urban. Ieşirea „Între Chetri a Junilor” din Duminica Tomii va atrage duminică admiraţia publicului participant, braşoveni şi turiști, deopotrivă, prin frumusețea costumelor specifice ale Junilor și pitorescul cetelor călări prin Cetate. Devenit un eveniment tradiţional local şi naţional organizat de Asociaţia „Uniunea Junilor din Scheii Braşovului şi Braşovul Vechi” şi finanţat de către Primăria Municipiului Braşov împreună cu Consiliul Local Braşov, evenimentul de duminică contribuie implicit la menţinerea unei tradiţii care, de fiecare dată aduce un plus de imagine Brașovului. De principiu, pentru cei care nu știu „cu ce se mănâncă” acest eveniment, vă pot spune, așa cum mi-au zis mulți amici de-ai mei membri ai grupurilor de Juni, că evenimentul, în sine, este destul de costisitor și sunt necesare fonduri destul de consistente.
Cu titlu informativ, vă pot spune că, așa cum este specificat pe site-ul Primăriei Brașov, „pentru organizarea acestei parade, dar și a celorlalte evenimente ale junilor din perioada Sărbătorilor Pascale, Primăria Brașov ar urma să aloce o finanțare de 250.000 de lei, bugetarea acesteia fiind discutată în ședința Consiliului Local de săptămâna aceasta. Pentru parada efectivă, bugetul estimat este de 215.000 de lei.” Parada Junilor din această duminică, de 1 mai, va începe faptic din Piaţa Unirii, la ora 11.00 și se va termina la Pietrele lui Solomon, în jurul orei 14.00.Traseul este următorul: Piaţa Unirii – Strada Constantin Brâncoveanu- str.George Bariţiu – Piaţa Sfatului – str. Mureşenilor – Bulevardul Eroilor – str. Republicii – Piaţa Sfatului – str. Apollonia Hirscher – str. Poarta Schei – str. Prundului – str. Pe Tocile – str. Podul Creţului. Mai menționez că așa cum este precizat pe pagina de Facebook a Junilor Brașoveni, „după o pauză de doi ani, din cauza restricțiilor legate de pandemie, Junii Brașovului vor să transforme această revenire printr-un moment mai special. Astfel, lansăm tuturor celor ce vor veni în public provocarea ca fiecare dintre participanții la Parada Junilor să vină îmbrăcat în costum popular, sau cel puțin să poarte un obiect de ținuta populară.”
Despre alte lucruri faine de măcinat voi mai zice câte ceva aici, la „Moara cu povești” într-o întâlnire viitoare. Când? Fix peste o săptămână! Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet ca-n alte dăți: e o urare din Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine și…veniți la „Ziua de călări”!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse:
Vasile Oltean, „Junii din Scheii Brașovului”,Ed Libris, Brașov, 2017
Vasile Oltean – „Junii brașoveni și troițele lor din Scheii Brașovului”, Brașov
https://www.facebook.com/juniibrasov/
https://brasovromania.net/2022/03/brasov-parada-junilor-va-fi-reluata-in-acest-an/
https://atlasul-romaniei.ro/Page/Detail/junii-brasovului-tradiii-si-semnificaii-vechi-de-sute-de-ani
https://zilesinopti.ro/2016/04/26/sarbatoarea-junilor-din-scheii-brasovului/
Surse foto:
https://www.facebook.com/juniibrasov/
https://ghidlocal.com/brasov/articole/junii-brasovului/
https://www.zebrasov.ro/blog/junii-brasovului/
https://www.mountainguide.ro/en/junii-brasovului-feast/
https://codlea-info.ro/aruncarea-buzduganului-traditie-a-junilor-brasoveni-in-saptamana-luminata/
