Mircea Săucan (n. 5 aprilie 1928, Paris – d. 13 aprilie 2003) a fost un regizor, scenarist și scriitor român
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 5, 2022
Mircea Săucan (5 aprilie 1928, Paris, Franţa – 13 aprilie 2003, Nazaret Ilit, Israel). Regizor şi scriitor român, născut la Paris dintr-un tată român şi o mamă evreică a cărei familie va fi, practic, exterminată în lagărele naziste, Mircea Săucan, iniţial sincer pro-comunist, devine repede indezirabil şi, în cele din urmă, persecutat politic pentru calitatea artistică a filmelor (şi a cărţilor) sale. Emigrează în Israel în anul 1987.
Filmografie selectivă: Le Retour (1994), Suta de lei (1973), Meandre (1967), Alerta (1967), Ţărmul n-are sfârşit (1961), Când primăvara e fierbinte (1960), Casa de pe strada noastră (1957)
Description |
Română: Mircea Săucan (stânga) la Festivalul Astra Film ediția 1998, împreună cu Dumitru Budrala, directorul-fondator al festivalului
|
Date | |
Source | Own work |
Author | Flavius AstraFilm2021 |
I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license:
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mircea_S%C4%83ucan_si_Dumitru_Budrala_la_AFF_1998.jpg
„Săucan era un regizor discret, aproape secret. Un fel de Salinger al cinema-ului românesc. A plecat de mult din ţară, după cîteva filme – puţine, dar fundamentale.” (Alex. Leo Şerban)
„[…] proza lui Mircea Săucan continuă şi se integrează tradiţiei prozei absurde româneşti. […] În acelaşi timp, Mircea Săucan oferă o imagine inedită a oraşului Bucureşti. Ea nu este nici a lui Ion Marin Sadoveanu, nici a lui Cezar Petrescu, nici a romancierilor moralizanţi anteriori, oraş al corupţiei şi decadenţei, prăbuşirii, arivismului, politicianismului veros. Facem cunoştinţă cu un alt Bucureşti: absurd şi straniu, grotesc şi parodic, proiectat pe un fundal simbolic-kafkian, care deschide perspective imaginare total inedite. Dar, nu numai atât. Noua viziune, mereu imprevizibilă, este dublată de un real spirit critic sarcastic […]” (Adrian Marino, în Iulia Blaga – Fantasme şi adevăruri. O carte cu Mircea Săucan).
Biografie
Născut la Paris dintr-un tată român (Alexandru Săucan) și o mamă evreică (Tereza Solomon), familia s-a mutat inițial în Praga, unde părinții s-au căsătorit oficial, pentru ca ulterior să se stabilească în România la Carei din 1934 .
În urma Dictatului de la Viena, familia se refugiază între 1940 – 1944 la Sibiu și Sighișoara .
Între 1948 – 1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, unul dintre profesori (pentru scurt timp) fiindu-i chiar marele Eisenstein.
Căsătorit din 1959 cu Suzana (Juja) Roth, cu care are un băiat, Emil (n. 1961).
Inițial sincer pro-comunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale. Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus și odată cu dispariția ambilor părinți.
Filmografie (regizor)
- Sărbătoarea alegerilor (1952)
- Pe drumul libertății (1954)
- Reportaj de pe Marea Neagră (1956)
- Casa de pe strada noastră (1957) – mediumetraj documentar
- Pagini de vitejie (1959) – documentar
- Când primăvara e fierbinte (1960) – lungmetraj
- Țărmul n-are sfârșit (1962) – lungmetraj
- Meandre (1966) – lungmetraj
- Alerta (1967) – mediumetraj documentar
- 100 de lei (1973) – lungmetraj
- Ziduri și mâini (1974) – documentar (premiul A.C.I.N.)
- Un sul de ceară (1975) – documentar
- Impresii din copilărie (1977) – documentar
- Eroul de la Prahova (1977)
- O boală vindecabilă (1978)
- Viitorul începe ieri – Ștafeta (1980) – documentar (premiul A.C.I.N.)
- Sub poalele Taborului (1993)
- Le retour (1994) – scurtmetraj produs de Ministerul Francez de Externe
Filmografie (scenarist)
- Casa de pe strada noastră (1957)
- Când primăvara e fierbinte (1960)
- Țărmul n-are sfârșit (1962)
- Ziduri și mâini (1974)
- Un sul de ceară (1975)
- Impresii din copilărie (1977)
- Le retour (1994)
Opera literară
- Camera copiilor, București, 1969;
- Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989;
- Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ediția (Isidore), traducere de Monica Costandache, Paris, 1994;
- David rege, București, 1991;
- Parastasul, București, 1994;
- Funerailles a Bucarest, traducere de Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000.