Mircea Săucan, regizor, scenarist și scriitor român

Mircea Săucan (n. 5 aprilie 1928, Paris – d. 13 aprilie 2003, Nazaret Ilit, Israel) a fost un regizor, scenarist și scriitor român, cunoscut pentru operele sale cinematografice și literare remarcabile, dar și pentru atitudinea sa nonconformistă și critică față de regimul comunist.

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license:

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mircea_S%C4%83ucan_si_Dumitru_Budrala_la_AFF_1998.jpg

Născut la Paris dintr-un tată român, Alexandru Săucan, și o mamă evreică, Tereza Solomon, Mircea Săucan a trăit în mai multe locuri, mutându-se cu familia la Carei în 1934. În perioada 1940-1944, din cauza Dictatului de la Viena, familia a fost nevoită să se refugieze la Sibiu și Sighișoara. Între 1948 și 1952, a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, unde a fost influențat de marii maeștri ai cinematografiei, inclusiv de Serghei Eisenstein, care a fost unul dintre profesorii săi.

În 1959, Săucan s-a căsătorit cu Suzana (Juja) Roth, iar împreună au avut un fiu, Emil (n. 1961). Inițial pro-comunist, Săucan a devenit rapid o figură indezirabilă datorită calității artistice și tematicii nonconformiste a filmelor și prozei sale. În 1987, după o perioadă de șomaj impus și dispariția ambilor părinți, a decis să emigreze în Israel.

În cariera sa cinematografică, Mircea Săucan a realizat o serie de filme importante, printre care Le Retour (1994), Suta de lei (1973), Meandre (1967), Alerta (1967), Țărmul n-are sfârșit (1961), Când primăvara e fierbinte (1960) și Casa de pe strada noastră (1957). De asemenea, a semnat scenariile pentru multe dintre aceste filme, dar și pentru documentare, precum Ziduri și mâini (1974) și Impresii din copilărie (1977).

Mircea Săucan este, de asemenea, un autor literar important, cu lucrări semnificative, cum ar fi Camera copiilor (1969), Manuscrisul de la Ciumați (1989), Izidor Mânecuță: cioburi (1990), David rege (1991), Parastasul (1994) și Funerailles à Bucarest (2000). Opera sa literară se integrează în tradiția prozei absurde românești și oferă o imagine unică a Bucureștiului, în contrast cu viziunea altor scriitori contemporani. În critici, a fost comparat cu autorul american J.D. Salinger pentru discreția sa și pentru faptul că a rămas o figură mai puțin cunoscută, dar esențială, în cinematografia și literatura română.

Mircea Săucan a fost un regizor și scriitor discret, dar cu o influență semnificativă asupra artei românești. Filmele și cărțile sale sunt apreciate pentru profunzimea lor artistică și pentru critica subtilă adusă societății și regimului din timpul său.

Sursa: ICR