Mircea Petru Cucuianu, biochimist român

Mircea Petru Cucuianu (22 iunie 1928 – 7 decembrie 2017) a fost un biochimist român de prestigiu, membru corespondent al Academiei Române din 2014, considerat unul dintre pionierii biochimiei clinice în România. A fost profund apreciat de colegi și îndrăgit de generații întregi de studenți pentru profesionalismul și integritatea sa.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Petru_Cucuianu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://www.napocanews.ro/2017/12/a-murit-medicul-clujean-mircea-cucuianu.html

Născut la 22 iunie 1928, în Sibiu, și-a urmat studiile medicale la Cluj, unde a absolvit Facultatea de Medicină. În 1966 a obținut titlul de doctor în medicină cu teza Contribuţii la semnificaţia clinică şi patologică a modificării glicoproteinelor serice şi a insuficienţei fibrinolitice în arteroscleroză.

Cariera lui universitară și de cercetare a cuprins numeroase poziții importante: preparator (1953–1954) și apoi asistent (1954–1959) la Catedra de Fiziopatologie a Universității de Medicină din Cluj; asistent la Clinica Medicală I (1959–1965); cercetător principal la filiala clujeană a Institutului de Cercetări al Academiei (1965–1971); conferențiar la disciplina de biochimie clinică și șef al laboratorului Clinicii Medicale I (1971–1981); profesor de biochimie clinică și medic-șef al laboratorului central al Spitalului Județean Cluj-Napoca (1981–1993); apoi, până în 1998, medic-șef al aceluiași laborator. Din 1998 a activat ca profesor consultant la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”.

Lui Mircea Cucuianu i se datorează înființarea primei catedre de biochimie clinică din cadrul UMF Cluj-Napoca. În practica de laborator a introdus metode moderne de diagnostic, precum electroforeza proteinelor și lipoproteinelor, determinări de trigliceride, HDL-colesterol, colinesterază serică, γ-glutamiltransferază, fibrinogen fotometric și testarea timpului de liză al cheagului diluat. A fost, de asemenea, primul din literatura medicală românească ce a descris anumite anomalii ereditare ale hemostazei.

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în numeroase articole și volume în țară și în străinătate. A fost președinte de onoare al Societății Române de Medicină de Laborator și a primit mai multe distincții importante: premiile „Constantin Miculescu” (1986), „Iuliu Hațieganu” (1996, 2013), premiul Asociației Române de Arteroscleroză și Lipidologie (1999), precum și „Gold Medal for Romania” acordată de American Biographical Institute (2010).

În 2009 a devenit cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. A beneficiat, în anii 1968–1969, de o bursă de cercetare a Organizației Mondiale a Sănătății în Canada, experiență pe care o descria ca fiind excepțională, deși a refuzat oferta de a rămâne în străinătate pentru a fi alături de familie.