Mircea Opriță, scriitor, editor, eseist, critic literar, istoric și traducător român

Mircea Opriță (n. 25 octombrie 1943, Timișoara) este un scriitor, editor, eseist, critic literar, istoric și traducător român, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii științifico-fantastice românești. Cu o carieră care se întinde pe parcursul a peste șase decenii, Opriță s-a impus drept un reper major al genului SF în spațiul cultural românesc.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294347

Sursa foto: https://www.librariaonline.ro/autori/oprita_mircea

Între anii 1961 și 1966, Mircea Opriță a urmat cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost colaborator constant al revistelor Steaua, Tribuna, Vatra, Helion și Helion Online.

În anul 1999, a obținut doctoratul în literatură universală și comparată, cu teza Discursul utopic, publicată în volum în 2000. Din 1972 până în 1999, a activat ca redactor de carte la Editura Dacia din Cluj.

De asemenea, a fost director al Institutului Cultural Român din Budapesta în perioadele 1994–1996 și 2002–2006, președinte al Asociației Române a Cluburilor și Autorilor de Science Fiction, precum și membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România și al Comitetului Director (2000–2004).

A debutat în presă în 1960 cu poezia Cântec pentru rachetă în ziarul Făclia din Cluj. Debutul editorial a urmat în 1966, cu volumul de povestiri SF Întâlnire cu meduza.

În literatura științifico-fantastică a debutat în 1964, în revista Viața studențească, cu povestirea Un cântec din Aldebaran, scrisă pentru un concurs cu tema Cum vedeți planeta noastră în secolul XXI?

Este autorul antologiei Cea mai bună dintre lumi (1979) și coautor, alături de Herbert W. Franke, al antologiei germane SF aus Rumänien.

De-a lungul carierei, Mircea Opriță a publicat romane, povestiri, eseuri, lucrări critice și traduceri. Printre cele mai reprezentative volume se numără:

• Întâlnire cu Meduza, Editura Tineretului, 1966
• Argonautica, roman SF-parodie, Editura Albatros, 1970
• Nopțile memoriei, Editura Albatros, 1973
• Adevărul despre himere, Editura Cartea Românească, 1976
• Pasărea de lut, Editura Dacia, 1976
• Semnul licornului, Editura Albatros, 1980
• Cina cea mai lungă, Editura Dacia, 1983
• H.G. Wells: Utopia modernă, eseu critic, Editura Albatros, 1983
• Anticipația românească. Un capitol de istorie literară, Editura Dacia, 1994
• Discursul utopic. Momente și sinteze, Editura Cartea Românească, 2000
• Istoria anticipației românești, Editura Feed Back, Iași, 2007
• Călătorie în Capricia, roman, Eagle Publishing House, București, 2011
• Sindromul Quijote, Editura Nemira, 2014
• Enciclopedia anticipației românești (vol. I–II), Editura Eagle, 2016–2017
• SFmania. Ghidul curiosului, Editura Limes, 2018

Ca traducător, a realizat versiuni românești ale unor lucrări semnate de H. G. Wells și H. P. Lovecraft.

Opera sa a fost recompensată cu numeroase premii literare, printre care:

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974) pentru Nopțile memoriei
• Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (2002) pentru Discursul utopic
• Premiul „Ion Agârbiceanu” (2012) pentru Călătorie în Capricia
• Premiul „Teodor Boșca” (2018) pentru traducerile din H. G. Wells
• Premiul internațional de poezie al PEN-Clubului din Londra (1965)
• Premiul special al juriului la EUROCON III, Poznań, Polonia (1976)
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat de Președinția României (2010)
• Medalia și titlul de „Senior al Cetății”, oferite de Universitatea „Babeș-Bolyai” (2014).

Criticii literari i-au recunoscut lui Mircea Opriță statutul de reper al literaturii române de anticipație.
Textele sale au fost comentate elogios de Valeriu Cristea, Nicolae Steinhardt, Eugen Simion, Voicu Bugariu, Cornel Robu, Ștefan Borbély și Ovidiu Pecican, care au subliniat echilibrul dintre reflecția utopică, ironie și spirit critic din opera sa.