Mircea Handoca, istoric literar român

Mircea Handoca (n. 12 aprilie 1929, Botoșani – d. 22 septembrie 2015) a fost un istoric literar român, cunoscut mai ales pentru activitatea sa de editor și exeget al operei lui Mircea Eliade.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://romanialiterara.com/2019/03/mihai-handoca-la-chicago-despre-manuscrise-editii-si-fantome/

A urmat cursurile Liceului Național din Iași (1939–1944) și apoi ale Liceului „Al. Ghica” din Alexandria (1944–1947). În 1951 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. A lucrat timp de aproape patru decenii ca profesor de limba română în învățământul preuniversitar, predând la școli din Bucșani (Dâmbovița), Târgoviște, Păclișa (Hunedoara), iar mai apoi la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București, unde a activat între 1960 și 1990.

Debutul său publicistic a avut loc în 1962, în revista Studii și cercetări de istorie literară și folclor, iar ulterior a colaborat cu cele mai importante publicații literare din România. A îngrijit ediții din operele unor autori precum Bucura Dumbravă, Bogdan Amaru, G.T. Kirileanu, Nestor Urechia, Ionel Jianu și Constantin Noica, însă rămâne cel mai cunoscut pentru activitatea sa de editor al scrierilor lui Mircea Eliade.

Timp de peste 40 de ani, Handoca a identificat, inventariat și publicat texte inedite ale lui Eliade, ocupându-se totodată și de documentarea biografiei acestuia. Criticul Alex. Ștefănescu îl numea „omul providențial al posterității lui Mircea Eliade”, apreciind efortul său neobosit în reconstituirea operei și vieții acestuia.

În perioada regimului comunist, când accesul la aparatura de copiere era restricționat, Handoca a copiat de mână un volum impresionant de texte inedite. Teodor Vârgolici l-a numit „un eminent exeget și editor al operei lui Eliade”, subliniind contribuția sa la recuperarea scrierilor inedite, a publicisticii uitate și la readucerea în circuitul cultural a marelui savant.

Deși activitatea sa editorială a fost în general apreciată, i s-a reproșat lipsa de obiectivitate, fiind considerat un admirator fervent, uneori chiar fanatic, al lui Eliade, evitând să discute aspectele controversate ale trecutului politic al acestuia. Criticul Zigu Ornea i-a recunoscut meritele ca bibliograf și editor, dar i-a pus la îndoială calitățile de critic literar, considerând că textele sale de analiză nu ating rigoarea necesară unei monografii literare.

Începând cu 1998, Mircea Handoca a lansat seria Dosarele Eliade, în care a publicat opinii pro și contra despre Eliade, fără comentarii personale, lăsând cititorului libertatea de a trage propriile concluzii.

În 2009, i s-a decernat Marele Premiu Opera Omnia din partea revistei Argeș.

Lucrări publicate (selecție)

• Excursia literară (1971)
• Al.O. Teodoreanu (Păstorel) (1975)
• Mircea Eliade. Contribuții biobibliografice (1980)
• Pe urmele lui G. Topârceanu (1983)
• Pe urmele lui Al.O. Teodoreanu (Păstorel) (1988)
• Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități proteice (1992)
• Mircea Eliade comentat de Mircea Handoca (1993)
• Pe urmele doctorului Sârbu și ale actriței Tantzi Cocea (1996)
• Pe urmele lui Mircea Eliade (1996)
• Mircea Eliade. Biobibliografie, vol. I–IV (1997–2007)
• Convorbiri cu și despre Mircea Eliade (1998, ed. a 2-a – 2006)
• Viața lui Mircea Eliade (2000, ediții revizuite: 2005)
• Pro Mircea Eliade (2000, reed. 2006)
• Eliade și Noica (2002)
• Mircea Eliade. O biografie ilustrată (2004)
• Jurnalul inedit al lui Mircea Eliade (2005)
• Noi glose despre Mircea Eliade (2006)
• Mircea Eliade. Un uriaș peste timp (2008)
• Mircea Eliade – pagini regăsite (2008)
• Mircea Eliade și contemporanii săi (2009)
• Fost-a Eliade necredincios? (2011).