Mihai Vladimir Zamfirescu, pictor și desenator român

Mihai Vladimir Zamfirescu (n. 3 mai 1936, Ploiești – d. 1 iunie 2020, București) a fost un pictor și desenator român, considerat una dintre personalitățile marcante ale artei plastice românești și europene contemporane. A fost căsătorit cu poeta Maria Ivan din anul 1968.

Născut într-o familie de intelectuali, Vladimir Zamfirescu a urmat Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Ploiești (absolvit în 1954), unde a fost coleg cu Nichita Stănescu. După mai multe încercări eșuate de admitere la facultate, a lucrat ca muncitor necalificat și proiectant tehnic, absolvind în 1958 Școala Tehnică de Arhitectură și Construcția Orașelor din București. În 1960 este admis, în contextul destinderii politice, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, pe care îl absolvă în 1966, ca șef de promoție națională, fiind îndrumat de Corneliu Baba, Tiberiu Krausz și Aurel Vlad.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Zamfirescu#/media/Fișier:Vladimir_Zamfirescu_2018_stamp_of_Romania.jpg

În 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și obține atestatul de pictor bisericesc. Din 1991 este profesor la Academia de Arte din București.

Zamfirescu a dezvoltat un univers plastic distinct, dominat de un tip uman recurent – „chipul întors”, simbol al retragerii și introspecției. Temele sale, de o adâncă dimensiune existențială și religioasă, sunt priviri asupra marilor noduri ale vieții: iubirea, trădarea, moartea, suferința. Arta sa este caracterizată de o virtuozitate clasică, compoziții riguroase, colorit delicat și forme contorsionate, în care spiritualitatea ortodoxă întâlnește dramatismul modern.

Deși apropiate de arta sacră, lucrările sale nu se supun canoanelor liturgice, ci exprimă un tragism nietzschean, o tensiune între talentul dăruit și imposibilitatea de a regăsi miturile pierdute.

Recunoaștere și premii (selecție)

• Premiul Trienalei Internaționale de la Sofia (1971)
• Bursele Academiilor Regale din Suedia și Italia (1980, 1982)
• Medalia Raffael, Academia Caravaggio, Roma (1982)
• Ordinul Național pentru Serviciul Credincios, în grad de Cavaler (2003)
• Doctor Honoris Causa al Universităților de Artă din București și Cluj
• Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești (2007)
• Premiul Radio România Cultural pentru întreaga activitate (2009).

Expoziții personale (selecție)

• 1981 – Muzeul Colecțiilor, București
• 1998 – Galeria Essen, Germania
• 2003 – Lucrare oferită Papei Ioan Paul al II-lea, Vatican
• 2007 – Galeria 49, New York
• 2009 – „Trupul și ființa”, Sala Dalles, București.

Operele sale se regăsesc în muzee și colecții particulare din Franța, Italia, Anglia (Tate Gallery), Rusia (Muzeul Pușkin), Vatican, dar și în colecțiile regale ale Norvegiei, Danemarcei, Suediei, precum și ale unor șefi de stat.

În 1968 a realizat în frescă, singur, pictura Bisericii din Lunca Asăului (jud. Bacău), iar în 1971 a realizat o compoziție în mozaic la Palatul Administrativ din Ploiești.