Mihai Moldovan, compozitor român

Mihai Moldovan (n. 5 noiembrie 1937, Dej – d. 11 septembrie 1981, Medgidia) a fost un compozitor român remarcabil, cunoscut pentru stilul său original și modern în muzica contemporană românească.

După ce a urmat cursurile Liceului de Muzică din Cluj (1952–1955), și-a continuat studiile la Conservatorul din Cluj (1956–1959), unde a fost discipol al lui Sigismund Toduță. Apoi a studiat la Conservatorul din București (1959–1962), avându-i ca profesori pe Mihail Jora, Zeno Vancea și Anatol Vieru.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/piano-sheet-music-music-keyboard-1655558

Sursa foto: https://cimro.ro/mihai-moldovan

A ocupat diverse funcții în domeniul muzical:

• Secretar muzical al Armatei Române (1962–1965),
• Director muzical al studioului de film al armatei (1966–1967),
• Redactor la casa de discuri Electrecord (1968–1969),
• Redactor la Societatea Română de Radiodifuziune (1969–1978),
• Redactor la revista Muzica (1979–1981).

Mihai Moldovan a evoluat de la experimentarea serialismului către un stil propriu, în care a integrat elemente de folclor, modalism și tehnici de compoziție bazate pe operații matematice. Lucrarea sa este caracterizată de o mare diversitate stilistică, de la influențe folclorice evidente, precum în Șase stări de nuanță (1966), la lucrări de o modernitate riguroasă, precum Sonatina pentru vioară și pian (1967).

Potrivit muzicologei Ileana Ursu, în monografia Povara sublimului (1996), opera lui Moldovan poate fi împărțită în două etape:

• una timpurie, caracterizată prin cromatism liber, modalism și serialism,
• și o etapă de maturitate, marcată de un stil neomodal și texturi extrem de elaborate, începând cu Cvartetul de coarde nr. 1 (1968).

Printre lucrările reprezentative din perioada sa de maturitate se numără:

• Vitralii (1968),
• Scoarțe (1969),
• ciclul Crochiu pentru un spațiu mioritic (1976–1979),
• și lucrările vocale Recitindu-l pe Blaga și Recitindu-l pe Eminescu (1980).

Compozitorul și muzicologul Theodor Drăgulescu spunea despre el:

„Mihai Moldovan s-a afirmat prin întreaga sa operă ca o voce cu autentică pregnanță și o personalitate originală în muzica românească contemporană. Luciditatea cu care scria o muzică esențialmente modernă ascunde, fără nicio falsă pudoare, o zonă de profundă emoționalitate.”

În mod particular, piesa Rezonanțe din ciclul Crochiu pentru un spațiu mioritic (1976) este remarcată pentru densitatea copleșitoare și tragismul de mare forță emoțională.

Stilul său muzical este adesea comparat, în context occidental, cu cel al compozitorului Bernd Alois Zimmermann, în special cu lucrarea acestuia Photoptosis (1968).

Selecție de lucrări

• Rituale, suită pentru soprană și orchestră (1963)
• Concert pentru fagot și orchestră (1962–1964)
• Șase stări de nuanță (1966), cantată omagială Lucian Blaga
• Cântare omului (1967), cantată pe versuri de Tudor Arghezi
• Sonatină pentru vioară și pian (1967)
• Vitralii (1968), 6 piese pentru orchestră
• Scoarțe (1969), pentru orchestră
• Cvartete de coarde nr. 1 (1968), nr. 2 (1978), nr. 3 (1978)
• Rezonanțe (1976), parte din ciclul Crochiu pentru un spațiu mioritic
• Trepte ale istoriei, operă-frescă (1972)
• Recitindu-l pe Blaga (1980), pentru bariton și ansamblu
• Recitindu-l pe Eminescu (1980), pentru cor mixt.

Înregistrări și discografie (selectiv)

• Vitralii – interpretată de Orchestra Filarmonicii din Cluj, dirijor: Emil Simon (Electrecord)
• Tulnice – pe LP-ul Proverbe și ghicitori, cu aceiași interpreți
• LP Crochiu pentru un spațiu mioritic (Electrecord), conținând lucrări orchestrale și camerale din ciclul omonim
• Obârșii – pe CD-ul Rumanian Anthology, interpretat de Corul de Cameră Madrigal, dirijor: Marin Constantin.

Bibliografie selectivă

• Luminița Vartolomei – articole în revista Muzica (1969, 1974)
• Liana Alexandra – Mihai Moldovan, în revista Muzica (1985)
• Ileana Ursu – Povara sublimului. Monografie Mihai Moldovan (Editura Muzicală, 1996).