Mihai Sin, prozator român

Mihai Sin (n. 5 noiembrie 1942, Făgăraș – d. 6 mai 2014, Târgu Mureș) a fost un scriitor român cunoscut pentru stilul său lucid, analitic și pentru abordarea curajoasă a realității sociale și politice din România, în special în perioada regimului comunist.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-feather-pen-ink-gold-writing-631321/

Fiul lui Dănilă Sin, maistru mecanic, și al Eugeniei Sin, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj în 1965. A predat limba română la Târgu Mureș între 1965 și 1971, iar în 2003 și-a obținut doctoratul.

Din 1971 până în 1990, a fost redactor la revista Vatra, contribuind semnificativ la viața literară românească. A condus Editura Albatros în perioada 1990–1991, iar în 1992 a fost atașat cultural al Ambasadei României în Israel.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1974 și al P.E.N. Club România din 1991, Mihai Sin a debutat în 1966 cu o schiță publicată în revista Steaua. A colaborat constant cu reviste importante precum Tribuna, România literară, Viața Românească, Luceafărul și Revista 22.

Romanul său Quo Vadis, Domine?, publicat în două volume între 1993 și 1996, radiografiază cu luciditate societatea românească sub comunism și a provocat reacții virulente, mai ales din partea unor intelectuali asociați cu fosta nomenclatură.

Volume publicate

• Așteptând în liniște, 1973
• Viața la o margine de șosea, 1975
• Bate și ți se va deschide, 1978; reeditare 2010
• Terasa (povestiri), 1979
• Ierarhii, 1981
• Cestiuni secundare – chestiuni principale (publicistică), 1983
• Schimbarea la față (roman), 1985
• Rame și destin (proză scurtă), 1989
• Quo Vadis, Domine?, vol. I–II, 1993–1996; reeditare 2007
• Reședința, 1996
• Marea Miză. Teme și obsesii ale romancierului român contemporan, 2003; ediție revăzută 2008

Distincții

• 1978 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Bate și ți se va deschide
• 1985 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Schimbarea la față
• 1990 – Premiul pentru proză al revistei Flacăra.