Mihai Ioan Botez, medic neurolog român

Mihai Ioan Botez (n. 29 iunie 1927, Ploiești, România – d. 2 iunie 1998, Montréal, Québec, Canada) a fost un renumit medic neurolog român, cu contribuții remarcabile în domeniul neuropsihologiei. A fost profesor universitar și director al Clinicii de Neurologie din cadrul Spitalului „Hôtel Dieu” al Universității din Montréal (Canada).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Ioan_Botez#/media/Fișier:Botez01.jpg

După ce a absolvit Liceul „Spiru Haret” din București în anul 1945, Mihai Botez urmează cursurile Facultății de Medicină, finalizându-le în 1951. În timpul studenției, efectuează un stagiu de internat la Clinica de Neurologie a Spitalului Colentina, sub îndrumarea profesorului Nicolae Ionescu-Sisești și a medicului State Drăgănescu.

După terminarea facultății, este numit medic la Spitalul de Boli Nervoase din Ploiești, condus de dr. Ilie Minciu. În 1955 revine în București, obținând un post de medic consultant neurolog la Policlinica Spitalului Colentina, iar din 1960 devine medic primar în secția clinică a Spitalului Central, parte a Institutului de Neurologie al Academiei Române, condus de Arthur Kreindler. În această perioadă colaborează îndeaproape cu Clinica de Neurochirurgie coordonată de Constantin Arseni, desfășurând o activitate de cercetare intensă.

Rezultatele studiilor sale se concretizează în teza de doctorat „Afazia în procesele expansive intracraniene”, care îi aduce titlul de Doctor în Științe Medicale, precum și în numeroase articole publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate.

Cu toate acestea, cariera sa în România este limitată de constrângerile regimului politic, în care apartenența de partid avea prioritate în fața valorii profesionale. În 1966, Botez este respins la concursul pentru postul de profesor la catedra de neurologie eliberată prin pensionarea profesorului Oskar Sager, deși avea o pregătire superioară contracandidatului său, format în Uniunea Sovietică.

În 1970, se stabilește în Canada, la Montréal. Inițial, este angajat ca lector invitat, dar în 1972 devine profesor titular, iar în 1979 este numit șef al Clinicii de Neurologie din Spitalul „Hôtel Dieu” al Universității din Montréal. Între 1975 și 1986 conduce Laboratorul de Neuropsihologie al Institutului de Cercetări Clinice din Montréal, iar din 1986 devine director al Departamentului de Neurologie a Comportamentului, Neurobiologie și Neuropsihologie din cadrul Centrului de Cercetări al Universității. În 1992, este numit profesor asociat la Departamentul de Psihologie al Facultății de Arte și Științe din aceeași universitate.

Mihai Ioan Botez s-a remarcat prin cercetările sale originale în domeniul neuropsihologiei, studiind în special legătura dintre vitaminele din complexul B și neurotransmițători, demența și tulburările cognitive asociate leziunilor cerebeloase. A coordonat publicarea monografiei „Neuropsychologie clinique et neurologie du comportement” (1996), a scris 27 de capitole în volume de specialitate și a publicat peste 300 de articole științifice.

A fost membru al mai multor societăți științifice internaționale și a primit recunoașteri prestigioase, printre care: membru de onoare al Academiei de Științe Medicale din România (1993) și titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Medicină „Carol Davila” din București.

Mihai Ioan Botez s-a stins din viață pe 2 iunie 1998, la Montréal, după o lungă suferință.