Jurnal FM 
Mihai Gavrilă este un fizician român. A adus contribuții fundamentale la studiul teoretic al interacției sistemelor atomice cu radiația electromagnetică
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 10, 2021
Mihai Gavrilă (n. 10 octombrie 1929, Cluj, România) este un fizician român stabilit în străinătate, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române (din 1974).
Este considerat un continuator al școlii românești de fizică cuantică fondată de Șerban Țițeica.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Gavril%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Mihai_Gavrila_(2002).jpg
A început studiile liceale la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, terminându-le la Seminarul Pedagogic Universitar al Universității din Cluj. În 1948 s-a înscris la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, absolvind în 1953 secția de fizică, specialitatea radiotehnică. Student fiind, a fost încadrat ca asistent de cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951–1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica.
Numit lector (1956) la Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968).
În 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Sporirea îndoctrinării comuniste și discriminarea politică în Universitatea din București l-au determinat pe Mihai Gavrilă, care nu era membru al Partidului Comunist și refuzase orice înregimentare politică, să părăsească țara în toamna anului 1974.
Și-a revăzut țara în 1990, după prăbușirea dictaturii comuniste. În anii care au urmat a revenit frecvent în România, contribuind la reașezarea și dezvoltarea fizicii românești. A reluat colaborări întrerupte cu fizicieni români și a inițiat noi colaborări, concretizate în publicații de succes și teze de doctorat. A ținut prelegeri cu un larg auditoriu, a participat la conferințe naționale și internaționale, a sprijinit tineri fizicieni cu aptitudini de cercetător să obțină burse în Olanda și SUA.
În anii ’60, a depus eforturi pentru dezvoltarea secției de specializare în fizică teoretică. Cursul său de două semestre, de nivel avansat, despre Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică (1962–1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de Teorie cuantică avansată (1971–1973).
.jpg){kind=link}