Mihai Ciucă, cercetător și profesor în domeniul bacteriologiei

Mihai Ciucă a fost un renumit om de știință român, specializat în imunologie, parazitologie și boli infecțioase. După ce a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1907, a obținut titlul de doctor în medicină și a continuat să-și aprofundeze cunoștințele în aceste domenii. A participat, ca medic militar, la al Doilea Război Balcanic și la Primul Război Mondial, experiențe care i-au consolidat cariera medicală. Din aprilie 1923, Mihai Ciucă a început să predea igienă la Facultatea de Medicină din Iași, iar în 1934 a fost transferat la Facultatea din București, unde a fost profesor de bacteriologie până în 1962. În acest timp, a realizat cercetări importante în domeniul eradicării unor boli epidemice precum holera și malaria, jucând un rol esențial la nivel național și internațional. Între 1928 și 1938, a ocupat funcția de secretar al Comisiei Internaționale pentru Eradicarea Malariei sub egida ONU, iar în 1938 a devenit membru titular al Academiei Române.

Mihai Ciucă

https://wellcomeimages.org/indexplus/obf_images/1a/8b/2987256e644f8fb501f6e2e743c6.jpg Gallery: https://wellcomeimages.org/indexplus/image/V0027704.html Wellcome Collection gallery (2018-03-31): https://wellcomecollection.org/works/ca6xuhu7 CC-BY-4.0

Michel Ciuca. Photograph. Iconographic Collections Keywords: portrait photographs

• CC BY 4.0
• File:Michel Ciuca. Photograph. Wellcome V0027704.jpg
• Uploaded: 3 November 2014

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Mihai_Ciuc%C4%83#/media/File:Michel_Ciuca._Photograph._Wellcome_V0027704.jpg

Mihai Ciucă (18 august 1883, Săveni, județul Botoșani – 20 februarie 1969, București) s-a născut în Săveni, județul Botoșani, ca fiu al unor institutori. A urmat liceul la Botoșani și Iași (Liceul Costache Negruzzi din Iași), apoi a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1907. S-a specializat în bacteriologie, igienă și boli infecțioase, lucrând la institutele conduse de Victor Babeș și Ioan Cantacuzino din București. Începând din 1905, a lucrat ca voluntar în Laboratorul de Medicină Experimentală, iar între 1907 și 1912 a fost preparator în același laborator și medic la Spitalul Militar. A efectuat experimente importante în imunologie și clinica bolilor infecțioase, concentrându-se în special pe infecțiile streptococice și tetanice.

După ce a studiat la Institutul Pasteur din Paris și Bruxelles, Mihai Ciucă a fost numit șef de secție la Institutul „Dr. I. Cantacuzino” în 1921. La recomandarea profesorului Ion Cantacuzino, a devenit profesor de igienă la Facultatea de Medicină din Iași în 1922, unde a predat timp de 12 ani. A avut o contribuție semnificativă la combaterea holerei alături de profesorul Cantacuzino.

Între 1934 și 1962, a fost profesor de bacteriologie la Facultatea de Medicină din București și subdirector al Institutului „Dr. I. Cantacuzino”, desfășurând și o activitate intensă la Institutul de Seruri și Vaccinuri. În 1938, a fost ales membru al Academiei Române și a devenit secretar general al Comisiei Internaționale de Malarie de pe lângă Liga Națiunilor între 1928 și 1938.

În perioada 1952 – 1963, a coordonat catedra de specializare și perfecționare a medicilor microbiologi, contribuind la elaborarea primelor planuri, programe și cursuri de specializare. Cercetările sale asupra malariei au fost pionierate în tratamentul paraliziei generale progresive prin infectare malarică. A contribuit decisiv la combaterea unor boli precum tifosul exantematic, difteria, scarlatina și tuberculoza.

Realizări științifice și medicale:
Printre realizările notabile ale profesorului Mihai Ciucă se numără:

• Primele vaccinări cu vaccin antiholeric.
• Eradicarea malariei în România și aplicarea acestei experiențe în misiunile internaționale sub egida Ligii Națiunilor și Organizației Mondiale a Sănătății.
• Tratamentul prin impaludare al sifilisului nervos și organizarea primului centru de malarioterapie.
• Cercetări privind biologia bacteriofagilor, care au condus la descoperirea fenomenului de lizogenie, în colaborare cu Jules Bordet.
• Organizarea Centrului Național de Referință pentru bacteriofagi la București.
  A participat, de asemenea, la Conferința de Pace de la Paris din 1919, susținând idealul Marii Uniri.

Decorații:
Pentru activitatea sa, Mihai Ciucă a fost decorat cu numeroase ordine și medalii, inclusiv:

• Ordinul Coroana României cu spade în grad de ofițer.
• Ordinul Steaua României în grad de ofițer.
• Ordinul Virtutea Militară.
• Ordinul Meritul Sanitar.
• Medalia pentru bărbăție și credință.
• Legiunea de Onoare (Franța).
• Croix de guerre (Franța).
• Ordinul Meritul Civil (Bulgaria).
• Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941).

In memoriam:

• În onoarea sa, Liceul Teoretic „Mihai Ciucă” din Săveni îi poartă numele.
• Mihai Sefer i-a dedicat volumul omagial „Bacteriofagii. Mihai Ciucă – 120 de ani”, publicat la Editura Cartea Universitară, București, 2003.

Sursa: https://galeriaportretelor.ro/item/mihai-ciuca/