Gib I. Mihăescu, prozator, romancier și dramaturg român interbelic

Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgășani, Vâlcea, România – d. 19 octombrie 1935, București, România) pe numele său real Gheorghe Mihăescu, a fost un prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial. Gib I. Mihăescu s-a născut la 23 aprilie 1894 în Drăgășani, județul Vâlcea, fiind al șaselea din cei doisprezece copii ai familiei. Tatăl său, Ion Mihăescu, avocat și fost primar al orașului, provenea dintr-o linie de panduri, iar mama sa era Ioana, născută Ceaușescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gib_Mih%C4%83escu#/media/Fi%C8%99ier:Gib_Mihaescu_-_Foto02.jpg

Între 1901 și 1905, Gheorghe a urmat școala primară în orașul natal, iar în 1905 a devenit elev la Liceul „Carol I” din Craiova. Moartea fratelui său mai mare, Nicolae, în 1906-1907, l-a afectat profund, rezultând în pierderea anului școlar. A repetat clasa a doua la liceul din Slatina, iar apoi, între 1908 și 1909, a studiat la Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea, unde din nou a rămas repetent. În cele din urmă, a revenit la Craiova, unde a reușit să termine ciclul inferior al liceului, sub îndrumarea profesorului Ion Niculescu, care l-a încurajat să se apuce de scris.

Între 1911 și 1914, a urmat cursul superior la Liceul „Carol I” și a luat bacalaureatul. În 1914, s-a înscris la Facultatea de Drept din București, dar, dezinteresat de studiile juridice, nu a susținut examenele. În 1916, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, s-a refugiat la Iași, unde a urmat Școala de Infanterie, pe care a absolvit-o în 1917, cu gradul de plutonier. A fost trimis pe front și a fost avansat la gradul de sublocotenent, participând activ la lupte.

După demobilizarea din 1918, s-a întors la Drăgășani, petrecând vara acolo, iar toamna a revenit la București pentru a-și continua studiile. În 1919, s-a angajat la redacția revistei „Luceafărul”, unde a debutat cu nuvela Linia întâi, semnând Gib Stegaru, un pseudonim în amintirea bunicului său. A publicat mai multe schițe și nuvele, iar la 6 septembrie, a apărut în „Sburătorul” cu nuvela Soldatul Nistor. În această perioadă, a legat o prietenie strânsă cu Cezar Petrescu.

În 1920, s-a mutat la Cluj, unde a lucrat la ziarele „Înfrățirea” și „Voința” și a publicat numeroase nuvele. În 1921, a fost redactor la „Gazeta Ardealului” și, alături de Cezar Petrescu, a lansat revista „Gândirea”. În următorii ani, a continuat să publice nuvele în „Gândirea” și alte reviste, iar în 1923 a obținut licența în drept.

Stabilit la Drăgășani în 1924, Gib I. Mihăescu a practicat avocatura sporadic și a continuat să scrie. În 1925, s-a căsătorit cu Elena Ioana Stănescu și, în anul următor, s-a născut prima lor fiică, Mira. A câștigat premiul întâi al Asociației criticilor dramatici și muzicali pentru piesa Pavilionul cu umbre.

În 1928, a publicat primul său volum de nuvele, La „Grandiflora”, iar în 1929 s-a mutat la București, unde a obținut un post la Ministerul Afacerilor Externe. A continuat să publice nuvele și, în 1930, a lansat primul său roman, Brațul Andromedei.

În 1933, a publicat romanul Rusoaica, care s-a bucurat de succes și i-a adus premiul Societății Scriitorilor Români. A urmat romanul Donna Alba în 1935, însă sănătatea sa s-a deteriorat rapid. Bolnav de tuberculoză, a fost internat în diverse sanatorii, dar pe 19 octombrie 1935, Gib I. Mihăescu s-a stins din viață la București. A fost înmormântat la Drăgășani, orașul său natal.

Sursa: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_gib_mihaescu.htm