Michel-Eugène Chevreul, chimist francez

Michel-Eugène Chevreul (născut la 31 august 1786, Angers, Franța – decedat la 9 aprilie 1889, Paris) a fost un chimist francez renumit pentru elucidarea compoziției chimice a grăsimilor animale și pentru teoriile sale asupra culorii, care au influențat profund tehnicile de pictură franceze.

Chevreul provenea dintr-o familie de chirurgi. A primit o educație privată în timpul Revoluției Franceze și, în 1799, s-a înscris la o nouă școală științifică în Angers. În 1803, s-a mutat la Paris cu intenția de a deveni chimist. Acolo, a fost acceptat ca asistent de către Nicolas Vauquelin, un profesor de chimie la Muzeul de Istorie Naturală. Sub îndrumarea lui Vauquelin, Chevreul a izolat mai multe substanțe colorante din lemn între 1807 și 1811, dintre care trei—brazilina, hematoxilina și quercetina—au devenit ingrediente comerciale pentru colorare. El a descoperit, de asemenea, creatina și colesterolul, substanțe de importanță biologică majoră.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Michel-Eug%C3%A8ne_Chevreul#/media/Fi%C8%99ier:Michel_Eug%C3%A8ne_Chevreul.jpg

Pe parcursul vieții sale extrem de îndelungate, Chevreul a fost martor la dezvoltarea chimiei organice de la stadiul ei rudimentar la o știință bine structurată. El a adus două contribuții majore în acest domeniu. În 1811, analizând un săpun obținut din grăsime de porc, a început un studiu de 12 ani asupra unei varietăți de grăsimi animale. În timp ce chimiștii credeau că săpunul era produsul reacției grăsimii întregi cu un alcali, Chevreul a demonstrat că un alcali descompune grăsimea în glicerină și săpun, acesta din urmă fiind sarea unui acid organic. Astfel, a arătat că grăsimile sunt gliceride ale acizilor organici. În 1823, a publicat „Recherches chimiques sur les corps gras d’origine animale” („Cercetări chimice asupra grăsimilor animale”), o lucrare clasică care a dezvăluit natura acestor compuși organici de importanță biologică. Această lucrare a fost fundamentală în stabilirea metodelor de extracție, izolare și purificare a compușilor organici.

Descoperirile lui Chevreul au condus la îmbunătățirea uniformității produselor din industria săpunului și la crearea unui nou tip de lumânare. În 1825, a brevetat un proces pentru fabricarea lumânărilor din acid stearic, care erau dure, inodore și emiteau o lumină strălucitoare. Lumânările comerciale din stearină au devenit rapid populare în Franța în anii 1830.

După 1824, cariera lui Chevreul a luat o nouă direcție. Numit director de vopsire la lucrările de tapiserie Gobelin, a primit plângeri privind lipsa de vigoare a culorilor tapiseriilor. După o lungă investigație, a descoperit că problema era de natură optică, nu chimică. Astfel, a formulat legea contrastului simultan al culorilor: culorile juxtapuse se influențează reciproc, fiecare impunându-și propria culoare complementară asupra celeilalte. Lucrarea sa „De la loi du contraste simultané des couleurs” (1839) a devenit manualul de referință pentru artiști, designeri și decoratori din secolul al XIX-lea.

Teoriile lui Chevreul despre culoare au influențat artiști precum Eugène Delacroix și au jucat un rol crucial în dezvoltarea impresionismului. Delacroix a experimentat cu tonuri sparte pentru a obține culori vibrante, iar ideile lui Chevreul au fost preluate de impresionisti și, mai târziu, de postimpresioniști precum Georges Seurat și Paul Signac, care au dezvoltat tehnica pointilistă.

Chevreul s-a căsătorit cu Sophie Davallet în 1818 și a locuit la Muzeul de Istorie Naturală după moartea acesteia în 1862. Până în anii 1880, a continuat să publice lucrări academice, inclusiv un tratat care dezmințea fenomenele psihice în 1854 și un studiu psihologic al schimbărilor asociate bătrâneții în 1875. Centenarul său, sărbătorit în 1886, a fost un eveniment național, iar guvernul francez i-a ridicat o statuie în grădinile Muzeului de Istorie Naturală. În ultimele sale zile, fiul său Henri i-a fost alături, dar Chevreul a suferit pierderea acestuia cu doar 13 zile înainte de propria sa moarte.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Michel-Eugene-Chevreul