176 de ani de la premiera comediei „Chiriţa în Iaşi” de Vasile Alecsandri

Astăzi, 9 aprilie 2026, se împlinesc 176 de ani de la premiera comediei Chiriţa în Iaşi (sau Două fete ş-o neneacă) de Vasile Alecsandri, care a avut loc pe 9 aprilie 1850 la Teatrul Naţional din Iaşi. În rolul Chiriţei a jucat actorul Matei Millo.

Comediile-vodevil erau extrem de populare în anii 1840-1850, perioada în care o lume învechită, fanariotă, începea să apună, iar o alta, burghezia, se năștea, dar cu dificultate, păstrând multe dintre obiceiurile trecute. Piesele comice, pline de cuplete și refrene care subliniau atmosfera și caracterul personajelor, erau pe placul publicului și pregăteau terenul pentru marile creații dramatice ce aveau să vină. Deși astăzi aceste „întâmplări” simple, cu un umor ușor accesibil și susținute de melodii de neuitat, ar putea părea naive sau chiar demodate, ele păstrează în continuare farmecul și prospețimea unui timp trecut.

173 de ani de la premiera comediei „Chiriţa în Iaşi”

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Matei_Millo#/media/Fi%C8%99ier:Matei_Millo1.jpg

Comedia Chiriţa în Iaşi este, din punct de vedere caracterologic și lingvistic, una dintre cele mai autentice lucrări ale teatrului românesc. Alecsandri folosește toate formele de umor – burlesc, grotesc, satiric și popular – pentru a evidenția contrastul dintre realitatea cotidiană și dorința de parvenire a cucoanei Chiriţa, care își dorește să ajungă „isprăvniceasă, cu jandarmi la poarta și-n casă”. Snobismul și arivismul boiernașilor de la țară, care imită moda occidentală fără a o înțelege cu adevărat, sunt caricaturizate cu mult umor de Alecsandri. Chiriţa, interpretată de Matei Millo într-un travesti memorabil, devine un simbol al luptei pentru integrarea într-o societate nouă, bazată pe forme, dar fără substanță.

Succesul piesei a fost instantaneu, fiind confirmat chiar de prima reprezentație din 1850. Chiriţa în Iaşi a devenit un simbol al comediei românești, iar filozofia provincialului s-a transformat într-o caricatură a snobismului rătăcit în formele goale ale noii societăți.

Sursa: Leviathan