Martin Bercovici, inginer energetician român de etnie evreiască

Martin Bercovici, membru titular al Academiei Române din 1963, s-a născut pe 24 august 1902 în orașul Bârlad. A urmat clasele primare și liceale în orașul natal, iar între 1921 și 1926 și-a continuat studiile universitare la Școala Politehnică din București, specializându-se în inginerie electromagnetică.

În 1927, Bercovici s-a angajat la Societatea de Gaz și Electricitate din București, unde, pe parcursul a două decenii, a contribuit semnificativ la dezvoltarea și modernizarea instalațiilor tehnice. A găsit soluții inovatoare pentru protejarea aparaturii electrice, adaptându-le la structurile rețelelor de electricitate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Bercovici#/media/Fi%C8%99ier:Martin_Bercovici_1952.jpg

După al Doilea Război Mondial, când România a fost grav afectată de bombardamentele aeriene, refacerea industriei și economiei naționale a devenit o prioritate, cu un accent deosebit pe sectorul energetic. În acest context, Martin Bercovici a fost numit director al nou-înființatului Institut de Studii și Proiectări Energetice, funcție pe care a deținut-o din 1949 până în 1952. Ulterior, a fost promovat ca director general tehnic în cadrul Ministerului Energiei Electrice. Totodată, Bercovici a predat la Politehnica din București, unde a fondat școala românească de rețele și sisteme electrice.

Bercovici a desfășurat cercetări de pionierat în domeniul electro-energeticii, contribuind la dezvoltarea diverselor echipamente electrice. Este recunoscut pentru elaborarea teoriei componentelor simetrice și aplicarea acesteia în electrotehnică, pentru soluționarea problemelor de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, și pentru calculul influenței liniilor de înaltă tensiune asupra rețelelor de comunicații. A adus contribuții importante la perfecționarea transmiterii energiei la mare distanță, atât în curent alternativ, cât și în curent continuu, și a aplicat calculul matricial în studiul regimurilor rețelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, o noutate științifică remarcabilă în anii ’50.

Pe 2 iulie 1955, Martin Bercovici a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în semn de recunoaștere a rezultatelor sale deosebite în cercetarea electrotehnică. Datorită competenței sale excepționale în domeniul electricității, a fost desemnat președinte al părții române din Comisia Mixtă Iugoslavo-Română, responsabilă de studiul fezabilității proiectului de amenajare a hidrocentralei de la Drobeta-Turnu Severin.

Bercovici a fost singurul energetician român care a participat la toate etapele de pregătire și construire a hidrocentralei „Porțile de Fier I”, una dintre cele mai mari și mai importante centrale electrice din România, cu o capacitate de 2100 megawați.

Recunoașterea internațională a activității sale s-a concretizat prin alegerea sa ca membru permanent al Conferinței Internaționale a Marilor Rețele Electrice de Înaltă Tensiune, cu sediul la Paris.

Pe 21 martie 1963, Martin Bercovici a fost distins cu titlul de membru titular al Academiei Române. În decursul carierei sale, a publicat numeroase studii în reviste de specialitate, precum „Buletinul Institutului Politehnic București” și „Studii și cercetări de energetică și electricitate”. Cărțile sale despre electricitate, publicate între 1933 și 1981, rămân relevante și astăzi în domeniul științific.

Martin Bercovici a încetat din viață la 19 ianuarie 1971, la București. Activitatea sa remarcabilă a lăsat o amprentă de neșters asupra dezvoltării electro-energeticii românești.

Sursa: https://www.bjvaslui.ro/portal/?l=rou&s=2&a=Bercovici_Martin