Jurnal FM 
Maria Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România
#Postat de Carmen Vintu on iunie 21, 2025
Maria Virginia Andreescu Haret (n. 21 iunie 1894, București – d. 6 mai 1962, București) a fost prima femeie arhitect din România și prima femeie din lume care a obținut rangul de arhitect inspector general, o performanță recunoscută oficial în 1981, la Congresul Internațional de Istorie a Științei organizat la București.
Nepoată a pictorului Ion Andreescu, Maria Virginia a rămas orfană de mamă la doar nouă ani și și-a asumat responsabilitatea de a-și crește frații. A urmat un liceu particular, obținând bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul”. A beneficiat de sprijinul lui Spiru Haret pentru a urma cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, pe care le-a absolvit în 1919 cu calificativul foarte bine. În paralel, a studiat la Școala de Belle-Arte, realizând numeroase acuarele.
În 1928 s-a căsătorit cu un nepot al lui Spiru Haret și a avut un fiu, Radu Haret.
Din 1923 a început să lucreze în cadrul Ministerului Educației Naționale, devenind ulterior inspector general de arhitectură – poziție unică pentru o femeie la acea vreme, la nivel internațional. A reprezentat România la diverse congrese internaționale de arhitectură și a fost membră activă a Societății Române de Arhitectură și a Societății Politehnice din România.
A proiectat clădiri publice și administrative importante din București și alte orașe din România, printre care:
- Blocuri de locuințe pe Calea Victoriei (printre primele realizate cu beton armat)
- Pavilionul administrativ și subsolurile Aeroportului Băneasa
- Liceul Gheorghe Șincai din București
- Colegiul Național Cantemir Vodă.
Pe lângă activitatea sa arhitecturală, Maria Virginia Andreescu Haret a avut contribuții și în domeniul artelor plastice, participând la concursuri de artă grafică, unde a obținut:
- Locul I – pentru proiectul Băi Făgăraș (neexecutat)
- Locul II – pentru o aripă a Ministerului Domeniilor (neexecutată)
- Locul II – pentru un internat al Școlii de Meserii din Năsăud (neexecutat)
În ultimii ani ai vieții, a scris monografia „Istoricul clădirii Teatrului Național din București”.
