Maria Lătărețu, cântăreață de muzică populară

Maria Lătărețu (n. 7 noiembrie 1911, sat Bălcești, comuna Bengești-Ciocadia, județul Gorj – d. 28 septembrie 1972, Românești, județul Botoșani) a fost o cântăreață de muzică populară.
Născută într-o familie de țărani săraci, Maria Lătărețu a început să cânte la doar 12 ani, în 1923, făcând parte dintr-un taraf din Novaci și, ulterior, din cel al fratelui său, Ioniță de la Târgu Jiu. La 16 ani, a devenit solista principală a tarafului condus de viitorul ei soț, Tică Lătărețu, cu care a colindat toată Oltenia timp de zece ani. A debutat discografic în 1937, când folcloristul Constantin Brăiloiu a propus o înregistrare pentru Arhiva de folclor a Societății Compozitorilor Români, ceea ce a făcut-o cunoscută la nivel național.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_L%C4%83t%C4%83re%C8%9Bu#/media/Fi%C8%99ier:Maria_Lataretu.jpg

Începând din 1949, a fost angajată ca prim solistă la orchestra de muzică populară de pe lângă Institutul de Folclor, care ulterior a devenit orchestra „Barbu Lăutaru”. A concertat în țară și în diverse țări precum U.R.S.S., Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Egipt, Siria, Iordania, Elveția, Turcia, Grecia, Bulgaria și Iugoslavia. Printre piesele sale celebre se numără „De ce nu te-nsori, Gheorghiță?”, „Lie, ciocârlie”, „Radu mamii, Radule”, „Sanie cu zurgălăi” și „Au plecat olteni la coasă”. A fost adesea numită „Prințesa” sau „Regina” cântecului românesc. Compozitorul Aram Haciaturian, pe care l-a întâlnit la „Balșoi Teatr”, a spus despre ea că titlul afisului de la restaurantul „Dunărea” ar trebui să fie „În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc”. Mihail Pop a observat la Stockholm că Maria Lătărețu era foarte solicitată pentru interpretarea cântecului lung bătrânesc, „Mă uitai spre răsărit”, considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.

Maria Lătărețu a avut un repertoriu impresionant, cu peste 1.000 de melodii, incluzând atât lucrări originale, cât și piese culese. Era capabilă să creeze cu ușurință melodii noi, precum „Haide, hai, cu dor și lună”, „De ce nu te-nsori, Gheorghiță?”, „Ce frumoasă-i potecuța” și „Cireșule, frunză rară”. A murit în timpul unui concert, lăsând în urmă o moștenire folclorică neprețuită, iar majoritatea melodiilor sale sunt compoziții care emoționează.

„Privighetoarea Gorjului” a lăsat iubitorilor de folclor o parte din sufletul ei, resimțită în fiecare interpretare. Petre Popescu Gorgan a descris-o ca pe prima „privighetoare modernă” a României, iar Marioara Murărescu a subliniat că cântecele sale exprimă dorul și dragostea, aducându-le ascultătorilor bucurii și nostalgii.

Bibliografie
George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_L%C4%83t%C4%83re%C5%A3u