Margareta Sterian, pictoriță, scriitoare, ilustratoare, ceramistă și traducătoare română, de origine evreiască

Margareta Sterian (născută Weinberg, 16 martie 1897, Buzău, România – 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare, ilustratoare, ceramistă și traducătoare română, de origine evreiască. Fiica lui Iancu și Angelica Weinberg, s-a născut în casa părinților săi din Buzău, pe strada Carol I (astăzi Independenței).
A studiat în orașul natal și la Liceul German Evanghelic din București, unde a avut profesori precum Ioan Slavici (limba română) și Richard Conisius (desen). În copilărie, a rămas orfană și a fost crescută de mătuși și de bunica sa, care a încurajat-o să își exprime visele prin artă, sprijinind-o să nu renunțe, în ciuda sărăciei și bolii care le-au marcat viața. Bunica ei obișnuia să spună că necazurile lor erau „din mătase”.

Margareta a fost ucenică a lui Gori Mircescu în domeniul picturii, iar în perioada 1926-1929 a studiat la Academia Ranson și la École du Louvre în Paris. După întoarcerea în România, a intrat în contact cu școala sociologică a lui Dimitrie Gusti și a participat la campania monografică de la Drăguș, realizând portrete ale copiilor și țăranilor, lucrări expuse la seminarul de sociologie de la București și Dresda. A frecventat cercurile avangardiste din artă și literatura din jurul revistei „Contimporanul”, redactor al acesteia fiind Ion Vinea, iar debutul literar a avut loc în 1930. A publicat poezii originale și traduceri din autori precum Whitman, O’Neill, Faulkner și Aldridge, iar lucrările sale de ilustrare au fost prezente în numeroase reviste. A participat la importante expoziții în România și în străinătate, inclusiv la Roma, Varșovia, Paris, Budapesta, Praga, Geneva și Tokyo.

Primul său volum de poezii a fost publicat în 1945, sub titlul Poezii. Lucian Raicu considera că în poemele Margaretei Sterian „pulsează o viață secretă” și că ele au „liniștea unui tablou”. Temele din poezia sa sunt adesea inspirate din pictura ei: vaze, circul, călărețul de circ, oglinzi, coline, cupe și, desigur, flori. Aceste elemente sunt exprimate prin culori și forme care capătă o materialitate puternică și adesea insolite.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Tătăroaică_%28Artă_plastică%29_2464_08.06.2018_Fond_89C567979A7F4DC7A3AD7E2068E19351.jpg

Distincții

• Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968), pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice.

Expoziții

• 1929: Prima expoziție la București, în Sala Mozart, unde a expus și lucrările de la Drăguș, câștigând Premiul pentru cultură al Ministerului Artelor.
• 1933: Galeriile Premiile Artei.
• 1938: Expoziție în locuința sa din strada Vasile Lascăr nr. 8.
• 1944: Căminul Artei, București.
• 1958 și 1965: Expoziții în București.
• 1969: Expoziție la Sala Dalles și Galeriile Katia Granoff din Paris (tapiserie).
• 1971: Expoziție la Sala Apollo din București.
• 1974: Expoziție la Galeria Simeza, precum și în muzeele din Brăila, Galați, Pitești, Timișoara și Buzău.
• 1977: Retrospectivă la Sala Dalles.
• 1979-1980: Expoziție la Muzeul Național de Artă al României.
• 1984: Expoziție la Art Center, Tokyo și Muzeul Național de Artă, în cadrul unei retrospectivă.
• 1985: Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
• 1990: Expoziție la Biblioteca franceză din București.
• 1992: Expoziție la Art Center, Tokyo.
• 1993 și 1998: Expoziții la Muzeul Național de Artă, în colaborare cu Muzeul Județean Buzău.

Expoziții internaționale

• 1935: Roma.
• 1937: Participă la Expoziția Internațională a Artelor și Industriei din Paris, obținând Medalia de bronz pentru pictură.
• 1947: Budapesta.
• 1962: Expoziția internațională de ceramică.
• 1966: Expoziție la Galeriile Altamira din Geneva și la München.
• 1967: Expoziție la Istanbul, obținând diploma de onoare.
• 1968: Expoziții la Paris, Bologna și Lausanne.
• 1971: Expoziții la Milano, Roma, Haga și Budapesta.
• 1979: Expoziții la Tokio și Roma.

Activitate literară

• 1945: Poezii (debut editorial).
• 1947: Antologia poeziei americane moderne.
• 1969: Poeme.
• 1971: Evocări de călătorie.
• 1974: Soare difuz.
• 1977: Poeme-Imagini-Proze.

Proză

• 1962: Castelul de apă.
• 1977: Din petece colorate.
• 1979: Oblic peste lume.

Traduceri și ediții

• 1935: Poezia poloneză contemporană.
• 1945: Din jale se întrupează Electra.
• 1945: Poeme.
• 1947: Antologie a poeziei americane moderne.
• 1957: Victorie.
• 1962: Aur și nisip.
• 1974: Mîhnirea e mai grea decât marea.
• 1977: Eternă bucurie-i frumusețea (Antologie de poezie britanică).

Împreună cu poeta evreică de origine bucovineană Dusza Czara-Rosenkranz, a publicat în 1935 Poezia poloneză contemporană.

A realizat, de asemenea, tapiserii și lucrări de ceramică, precum Bestiarul, Adam și Eva și Talerul.

A fost căsătorită de două ori: prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul, consilierul economic și diplomatul Paul Sterian.

Fundația Margareta Sterian
În memoria sa, a fost înființată Fundația Margareta Sterian, care din 1993 acordă premii pentru creație muzeografică și plastică. Liceul de artă din orașul său natal, Buzău, îi poartă numele.