Margareta Metaxa, soprană română de talie internațională, membră fondatoare și solistă de marcă a Operei Române

Margareta Metaxa, (31 ianuarie 1895 – 9 octombrie 1977) a fosto o soprană română de talie internațională, membră fondatoare și solistă de marcă a Operei Române. S-a născut la Galați. A urmat Școala Secundară de Fete din orașul natal, iar pasiunea pentru muzică și-a cultivat-o sub îndrumarea maestrului Teodor Teodorescu, dirijor al Corului Episcopiei (Corul Municipal al Galațiului). A studiat pianul cu profesorul Poplasky, un nume cunoscut în peisajul cultural gălățean.

Sursa foto: AI Generated

Sursa foto: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Margareta_Metaxa

În 1915 a fost admisă la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București, unde a avut-o profesoară pe Carlota Leria, însă izbucnirea Primului Război Mondial i-a întrerupt studiile. A revenit ulterior asupra formării sale, continuând pregătirea cu Elena Drăgulinescu Stinghe și urmând cursuri de canto și repertoriu cu celebra soprană Elena Teodorini (1922), respectiv cursuri speciale de belcanto cu renumita soprană rusă Lydia Lipowska (1923). A absolvit cursurile de teorie și solfegii ale Conservatorului în anul universitar 1922–1923, iar în 1927 a plecat într-o călătorie de studii în Italia, unde s-a perfecționat alături de Linda Brambilla și Paul Antonio.

Și-a început activitatea artistică în Corul Episcopiei din Galați, iar în 1913 s-a căsătorit cu Eugen Metaxa. În 1917 a devenit solistă a corului Mitropolitan din Iași, iar în perioada 1917–1918 a fost remarcată de Alexandru Mavrodi, directorul Direcției Generale a Teatrelor, care a inclus-o în grupul ce punea bazele Societății Române de Operă — nucleul viitoarei Opere Române.

A participat la numeroase concerte caritabile, inclusiv în sprijinul Crucii Roșii, și a fost angajată, în 1919, la Societatea lirică „Opera Română” din București. S-a implicat activ în manifestările muzicale ale Societății „Cântarea României”, fiind prezentă în deschiderea stagiunii Operei Române cu Walkiria de Richard Wagner (8 noiembrie 1923, regia Max Haas).

În stagiunea 1924–1925, a interpretat rolul Gildei din Rigoletto, pregătită de Elena Teodorini, urmat de apariții în Boema și Bal mascat. A continuat să se perfecționeze cu Lydia Lipowska pentru rolul Violettei din Traviata, pe care l-a interpretat în stagiunea 1925–1926. S-a remarcat în numeroase alte producții: Boris Godunov, Povestirile lui Hoffmann, Bărbierul din Sevilla, Carmen, Lucia di Lammermoor ș.a.

Pentru a-și finanța studiile în Italia, a susținut un turneu de 30 de concerte în orașe precum Brăila, Galați, Focșani sau Bârlad. În Italia, impresarul Scalei din Milano, Pietro Minciotti, i-a oferit un angajament cu rolul Gildei în Rigoletto, la Treviso și Pisa, unde a avut un succes răsunător.

Revenită în România, a colaborat din nou cu Opera Română, interpretând rolul Violettei din Traviata în stagiunea 1928–1929, iar în 1929 a devenit soprană angajată a instituției. A continuat să impresioneze publicul în roluri din Bărbierul din Sevilla, Răpirea din Serai și alte titluri de referință.

Deși a fost pensionată forțat în octombrie 1948, și-a continuat activitatea în cadrul sindical până în aprilie 1956. A participat la spectacolul inaugural al noii săli a Operei Române (7 februarie 1955), iar pe 23 aprilie 1956 a interpretat din nou rolul Violettei în Traviata, în spectacolul aniversar ce celebra 35 de ani de carieră artistică.

În 1957, a fost numită de Ministerul Culturii în juriul celui de-al III-lea Concurs Național al Tinerilor Soliști. A fost o prezență activă în sindicatul artistic al Operei Române între 1921 și 1975 și a fost recunoscută oficial, în 1967, ca membră fondatoare a primei Opere Române de Stat.

Pentru contribuția sa la cultura românească, Margareta Metaxa a fost decorată în 1943 cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I.

A debutat pe scenă cu rolul Pajului din Lohengrin de Richard Wagner în stagiunea 1921–1922, însă adevăratul său debut artistic este considerat rolul Gildei din Rigoletto, interpretat în stagiunea 1924–1925.

Repertoriu selectiv:

• Bal mascat (Oscar)
• Bărbierul din Sevilla (Rosina)
• Boema (Musseta)
• Boris Godunov (Xenia)
• Carmen (Micaela, Frasquita)
• Don Pasquale (Norina)
• Fedora (Olga)
• Flautul fermecat (Regina nopții)
• Hänsel și Gretel (Gretel)
• La Wally (Walter)
• Lakmé (Ellen, Rose, Lakmé)
• Liliacul (Rosalinde)
• Lohengrin (Pajul)
• Lucia di Lammermoor (Lucia)
• Madame Butterfly (Kate)
• Manon (Rosette)
• Parsifal (Fată-floare)
• Povestirile lui Hoffmann (Olimpia)
• Rigoletto (Gilda)
• Traviata (Violetta, Anina)
• Walkiria (Grimgerde)

Margareta Metaxa a murit la 9 octombrie 1977, în București, lăsând în urmă o carieră impresionantă, o operă artistică solidă și un exemplu de dăruire totală față de arta lirică.