Marcel Marcian, prozator și eseist evreu din România

Marcel Marcian (pseudonimul lui Moritz Marcus) s-a născut pe 25 septembrie 1914, la Bacău, într-o familie de evrei, fiind fratele renumitului matematician Solomon Marcus și al jurnalistului Marius Mircu. Părinții lor erau croitori. Între 1921 și 1924, a urmat clasele primare în orașul natal, continuând apoi studiile la Școala Superioară de Comerț din Bacău (1925-1931) și la Academia de Înalte Științe Economice din București, pe care a frecventat-o timp de doi ani.

Sursa foto: https://pixabay.com/es/photos/libros-p%C3%A1ginas-del-libro-leer-1082942/
Sursa foto: https://www.facebook.com/irinairsai/photos/marcel-marcian-un-scriitor-expresiv-frondist-care-merit%C4%83-citit-prozator-%C8%99i-eseis/1466298553561839/

În perioada 1936-1945, a lucrat ca contabil la moara Aurora din Bacău, iar între 1946 și 1949 a fost bibliotecar la Comunitatea evreilor din București. Ulterior, a fost timp de 20 de ani (1950-1970) secretar literar al Uniunii Scriitorilor din România și membru activ al Asociației Scriitorilor din București.

Marcel Marcian a debutat cu proză în 1939, în revista Adam. Printre lucrările sale se numără Povestire (1942), Ghetuțe pentru ursuleți (inclusă în volumul „Cinci piese pentru teatrul de păpuși”, 1957), Între da și nu (2002), Avadică Abădica (1995), Cu Dumnezeu înainte și îndărăt pe Strada Peca (1996) și Proza mea cu Bacovia (2001). În 1997, a publicat romanul Soarele umbrei, urmat de dosarul de autor Soarele umbrei.

Marcian a decedat pe 9 mai 2007, lăsând în urmă o operă literară diversă, ce include atât proză scurtă, cât și lucrări cu tentă autobiografică.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marcel_Marcian