Malvina Urșianu, scenaristă și regizoare română de film

Autodidactă în ceea ce privește cinematografia internațională, și-a început cariera în film ca asistentă de regie pentru Jean Georgescu, colaborând la documentarele Petrolul și Pădurile, precum și la filmele În sat la noi și Directorul nostru. A lucrat, de asemenea, alături de Dinu Negreanu (Nepoții gornistului, Marieta Sava) și Victor Iliu (Mitrea Cocor).

Prima sa regie personală, Bijuterii de familie (1957), inspirată dintr-o nuvelă de Petru Dumitriu, a fost oprită în timpul producției, la fel și următorul proiect, Vânt de martie. În 1958 a fost victima unui proces politic, acuzată de „sabotaj ideologic” și anticomunism, ceea ce a dus la arestarea sa și la o interdicție de opt ani în cinematografie.

Revenirea sa a avut loc între 1968 și 1987, perioadă în care a realizat opt filme, pentru care a semnat atât scenariile, cât și regia:

• Gioconda fără surâs (1968)

• Serata (1971)

• Trecătoarele iubiri (1974)

• Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980)

• Liniștea din adâncuri (1982)

• Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

• O lumină la etajul zece (1984)

• Figuranții (1987)

După o nouă perioadă de tăcere impusă de înăsprirea cenzurii, a revenit în 1995 cu filmul de televiziune Aici nu mai locuiește nimeni, al cărui scenariu fusese anterior respins. În 2002 a lansat Ce lume veselă…, pentru care a primit, în 2003, Premiul special al juriului al Uniunii Cineaștilor din România, marcând retragerea sa din activitate.

În 2000, i-a fost conferit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale culturale.

Malvina Urșianu a fost căsătorită cu scriitorul și publicistul Paul Anghel, decedat în 1995. A încetat din viață pe 6 august 2015 și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București.