„Lume, lume, soro lume…”

Motto:

„Ura poate fi un sentiment foarte incitant. Lumea e mai ușor de înțeles și mai puțin înfricoșătoare dacă e împărțită în prieteni și dușmani, noi și ei, bine și rău. Cel mai simplu mod de a uni un grup nu e iubirea, căci iubirea e greu de dus, cere sacrificii. Ura e simplă.”- Fredrik Backman, scriitor suedez contemporan

Stimați privitori, cititori și ascultători, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne întâlnim, săptămânal, pe acest „bulevard virtual”, într-o serie de articole cu conotație geopolitică, referitor la „trendurile” politicii mondiale, cu referire specifică și la influența acestora asupra României.

Firește că și azi voi face câteva referiri la conflictul ruso-ucrainian și la „jarul” pe care ambiții imperiale de doi bani (sau două ruble…) l-au adus în sufletele celor implicați și, mai ales a celor afectați de acesta. Ca să nu mai vorbim și de posibilitățile ca acest conflict să se extindă în forme nedorite și prin alte părți, unele mai apropiate de sufletul nostru decât altele. Mă refer aici strict la Republica Moldova, care apare și ea pe hărțile țarului moscovit ca posibilă viitoare țintă. Unii amici mi-au transmis în urma articolului anterior din această serie că și-ar dori să vadă, scrisă de mine, o analiză din punct de vedere strict militar acțiunilor de pe teren. N-am nimic împotrivă, dar asta se va întâmpla mai încolo, atunci când, sper, conflictul se va termina sau va îngheța, cel puțin! Nu de altceva, dar cine nu-i obișnuit cu terminologia militară, s-ar putea să nu înțeleagă aproape nimic. Firește, au explodat rețelele sociale de nenumărați pricepuți în de toate, care dau sfaturi, povețe, analize și sinteze, dar cred că, vorba cuiva, „aiasta nu se poate acum”.Dacă vrem să știm adevărul, pentru că „maskirovka” și „Informational Operations” (InfoOps) funcționează din plin, din ambele sensuri, de „nu se mai înțelege om cu persoană”, vorba lui Dorel… Repet ce ziceam în săptămâna precedentă apropo de faptul că nu aș dori să fac analize focalizate pe desfășurarea strictă a acțiunilor militare de pe teritoriul Ucrainei, analize destul de greu de făcut, în opinia mea, acum la cald, doar pe baza informațiilor publice furnizate, trunchiat și țintit, de ambele părți implicate în conflict. Cine dorește o scurtă, dar dedicată părere despre desfășurarea zilnică a conflictului, cu câteva extrapolări legate de lipsa unor informații reale din teren (și existența unor prea multe informații, câteodată) poate accesa contul personal de Facebook al amicului meu Cristian Negrea, un scriitor băimărean care în romanele sale scrise cam de un deceniu a prefigurat o parte din cele ce se întâmplă azi. Uneori cu o precizie care mă înspăimântă! Dacă doriți, vă puteți lămuri singuri.

Este o certitudine faptul că invadarea Ucrainei de către armata Rusiei, la ordinul „țarului” moscovit Putin, a reconfigurat lumea cu o rapiditate de necrezut acum ceva timp, datorită, în primul rând, îndârjirii de a rezista a ucrainienilor. Îndârjire pe care rușii nu au anticipat-o în planificarea „operației militare speciale” la valoarea faptică din teren. Și este mai mult decât evident că, la nivelul „lumii libere” apare un nou „nod cartezian” în istorie, probabil cel mai important după Războiul Rece. Să sperăm că acest nou nod nu va duce către coordonatele unui lung și nedorit nou război rece sau, și mai rău, către o posibilă „iarnă nucleară”! Sigur că ultima afirmație nu se va întâmpla, chiar dacă posibila întrebuințare a armamentului nuclear a fost proferată de individul de la Kremlin, dar simpla amenințare cu „nucleară” naște fiori reci pe spinarea oricărui om normal la cap!

În aceste zile, mulți „cititori în stele” ori chiromanți de ocazie, veșnicii „părerologi” de serviciu ghicesc în palmele destinelor popoarelor lumii și zic că totu-i o înțelegere pe ascuns între mai marii lumii, înțelegere căreia trebuia să-i cadă victime cei mai mici, că…așa-i în tenis! Așa o fi, sigur sunt înțelegeri ori „pertractări” departe de ochii presei și ai „lumii large”, dar sunt certe câteva linii de analiză destul de evidente pentru oricine, cel puțin prin prisma informațiilor vizibile în media internațională.

În primul rând, este clar că SUA s-au întors la rolul de „cap de coardă” în asigurarea securităţii bătrânei Europe, după ce mulți ani la rând, s-a discutat pe diverse forumuri despre re-orientarea priorităților SUA către zona Pacificului și a Extremului orient asiatic. În fapt, SUA revine la rolul său jucat în Europa imediat după terminarea celei de-a doua conflagrații mondiale. Este evident că SUA îşi poziţionează (și vor continua s-o facă) prezența militară în cele mai fierbinți puncte de pe flancul estic al NATO şi au fost liderii în ceea ce privește sistemul de aplicare a celor mai dure sancţiuni internaționale instituite vreodată, în perioada contemporană, împotriva unei țări de calibrul geopolitic al Rusiei. În acest context, este de apreciat, sub toate aspectele, unanimitatea cu care au fost luate deciziile pe cele două maluri ale Atlanticului. Că or fi fost unele „sugerate” sau „forțate” să se întâmple, prin instrumentele ascunse ale diplomației neoficiale nu putem ști! Cert este că s-a întâmplat!

La rândul ei, Uniunea Europeană a trecut printr-o transformare de neconceput, având în vedere cutumele UE de a face teoria chibritului mult de tot în ședințe nesfârșite, pe probleme relativ simple de decis! Cine credea, până recent că UE  va livra atât armament cât şi asistenţă financiară Ucrainei, unei ţări aflate în conflict, nefiind membră UE și nici măcar, la data deciziei, aspirantă în primă fază la statutul de membru? Mai mult decât atât s-a acceptat, chiar dacă acum frizează aproape imposibilul, propunerea privind un parcurs de aderare a Ucrainei la UE. Ce-i drept, un număr important de ţări membre UE sugerează o procedură specială pentru începerea negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniune. Când se va întâmpla și ce se va întâmpla, rămâne de văzut! De fapt, Uniunea Europeană face primii paşi, dar semnificativi, în a-și asuma sarcini firești de valoare geopolitică certă, pe măsura potențialului economic și geostrategic pe care-l deține. Pe de altă parte, „motorul” UE, Germania a schimbat macazul exact atunci când mulți credeau că va rămâne atârnată de gazul și petrolul rusesc. Dacă, inițial, Germania a crezut că, făcând concesii Rusiei, va asigura pacea, iar gazul aşteptat să sosească în cantităţi şi mai mari pe conducta Nord Stream 2, va umfla bunăstarea germană la cote înalte, atacul rusesc la adresa Ucrainei a spulberat iluziile germane, iar vizita cancelarului german la Moscova i-a demonstrat acestuia că Putin nu ține cont de nevoile altora decât de ale sale.Fapt pentru care, Germania a renunțat la neimplicarea sa, prevăzută de mulți, și a ridicat interdicţia de a nu fi livrate arme către Ucraina. O schimbare la care cred că „țarul” nu se gândea, totuși, a fi posibilă! Pe de altă parte, e de apreciat faptul că Elveția ia în calcul aplicarea de măsuri financiare în privința posesiunilor rusești din băncile elvețiene și nu în ultimul rând e de notat și poziția Turciei, cea a cărui „sultan”, cu toată apartenența la NATO  a țării sale, îl curta anterior intens pe țarul muscălesc a luat în calcul închiderea Bosforului și Dardanelelor pentru navele militare cu pavilion rusesc.

Către finalul gândurilor mele de azi referitoare la „jarul” din apropierea noastră, aș face și niște sublinieri referitoare la faptul că nu este cazul să credem toate știrile, informațiile și datele livrate de ambele părți aflate-n conflict ori de alți vectori media, fără a le trece prin prisma gândirii proprii, chit că este destul de dificil de făcut asta, având în vedere avalanșa informațională cu care suntem bombardați. Mai mult, așa cum spuneam în materialul de săptămâna trecută, mulți compatrioți de-ai noștri, în postura de „idioți utili”, cuplați la trompetele Sputnik, Russia Today și alți corifei muscălești, au tendința de a legitima prin părerile lor împrăștiate-n online, acțiunile țarului muscălesc. Că vezi Doamne,  ce bine face el lumii, stând drept împotriva tuturor! În fond, dacă dăm deoparte orice „zgură” informațională și trecem prin filtrul gândirii tot ceea ce vedem în vectorii informaționali pe care-i accesăm, ar fi bine să vedem niște elemente de netăgăduit, care ne dau un pic din măsura adevărului. Pe scurt, acestea ar rezida în următoarele, așa cum cred și eu și, probabil, foarte mulți alți români:

1.Nu Ucraina a atacat alt stat, ci Rusia a atacat Ucraina, trecând peste dorința ori posibilitatea de a rezolva diferendele prin tratate și diplomație E clar acum că nu era deloc intenția țarului să facă asta, ci doar să supună Ucraina așa cum vrea el.

2.În acest conflict civilii care mor sunt cei ucrainieni, nu cei ruși, ca urmare a agresorilor militari ruși, care mai mor și ei? Câți mor? Vom vedea după ce se mai limpezesc cifrele…Pe de altă parte, localitățile distruse de armamentul care trage „la hectar” cum spun artileriștii, de aviație sau de rachetele balistice sunt cele ucrainiene, nu rusești, nu-i așa? În concluzie, oricum am suci-o, Rusia este agresorul, nu Ucraina.

3.Se speculează mult și multe despre modul în care luptă fiecare parte aflată-n conflict, dar oricum am da-o, trebuie să recunoaștem că ucrainienii au o dorință mai mare de a angaja lupta pentru că sunt pe pământul lor și luptă pentru țara lor, iar, în sine, eroismul este apanajul exclusiv al celor care-și apără țara și nu al celor care sunt agresorii. Iar în concepția de luptă modernă, „the will to fight”, moralul ridicat, este o parte componentă a arsenalului din teren.

4 Este mai mult decât evident că orice parte aflată-ntr-un conflict încearcă să manipuleze opinia publică în favoarea „dreptății proprii”. Cu toate că rușii au inventat „maskirovka”, încă de la începutul conflictului, unele linii de efort” ale propagandei rusești sunt de-a dreptul copilărești, ceea ce mă face să cred că ori nu-i interesează prea mult opinia publică, ori li s-au prostit de tot planificatorii de acțiuni psihologice. Încearcă să se prezinte ca fiind victime ale „naziștilor” ucrainieni, folosind o retorică fix de pe timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Și victimizarea asta nu prea le ține, cu toată cohorta de „idioți utili” câștigați pe mapamond în favoarea lor, prin vectori media precum Russia Today, Sputnik ori alte trompete. Oricum ar încerca să-și prezinte rușii agresiunea, un lucru este cert, victimele sunt cei atacați, nu atacatorii. Singurul mare câștig al rușilor la finalul acestui conflict va fi ura pe care o vor avea pentru generații de-acum încolo ucrainienii pentru verii sau frații lor ruși!

Către final vă recomand a citi gândurile amicului Mihai Valentin Cernea, un bun prieten și coleg al fiului meu, într-un articol recent din Scena 9, publicat pe  3 martie anul acesta, firește: „Este foarte probabil să nu ai nevoie de rândurile acestea ca să-ți dai seama că războiul dus de invadatorii lui Putin în Ucraina este imoral. Uneori, intuițiile noastre morale subiective — alături de fotografiile și relatările jurnaliștilor de război — ne duc exact acolo unde trebuie. Dincolo de intuiții și imagini tragice însă, ar putea fi util să înțelegem exact care este adevărata proporție morală a nenorocirii care s-a abătut asupra vecinilor noștri și câte „legi ale războiului” a reușit să încalce Rusia lui Putin în doar câteva zile de conflict.” Linkul către acest articol este Războiul nedrept al Rusiei. O analiză etică – Scena 9

Dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență faptul că mor mulți oameni nevinovați și cel că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Repet ceea ce mai spuneam săptămâna trecută. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește,  să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!

Gânduri bune tuturor!

Nicolae Uszkai