„Lume, lume, soro lume…”  „Datul cu bățul” planetar în balta incertitudinii. Tot planetare!

Motto:

„Nu poți să privești o piatră de mormânt în ochi și să-i ceri iertare.”

 Fredrik Backman, editorialist, blogger și unul dintre cei mai populari scriitori suedezi contemporani

Stimați privitori, cititori și ascultători, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne vom întâlni, săptămânal, pe acest „bulevard virtual”, într-o serie de articole cu conotație geopolitică, referitor la „trendurile” politicii mondiale, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Mi-aș fi dorit să fi comentat la rece acum doar tensiunile din vecinătatea noastră imediată, din spațiul ucrainean și rusesc din ultimele luni, dar, din păcate, n-a fost să fie așa. Rațiunea a cedat în fața forței brute și a prostiei umane, cocoțată la cele mai înalte poziții din statul moscovit! La fel mi-aș fi dorit, din tot sufletul, să fie adevărată afirmația tot mai populară în diverse medii că, în secolul al XXI-lea, războaiele nu se mai desfășoară convențional și că atacurile cibernetice, „jocurile” la bursele din întreaga lume sau acordurile comerciale mai mult ori mai puțin corecte, ori „înțelegerile pe sub masă” au luat locul armelor. Dar vedem bine, fără a  fi crezut că vom vedea asta, că nu e pe deplin adevărată. Omenirea mai are mult până să ajungă la un punct în care să-și rezolve eventualele conflicte prin forța cuvântului, a ideii și a bunelor intenții! Cam idealist tabloul meu de „wishfull thinking”, dar acum sunt convins că nu se va întâmpla asta în timpul vieții mele pe acest Pământ!

Din păcate, războaiele, în esența lor, așa cum este cel ruso-ucrainian la care asistăm acum, sunt tot așa cum au fost dintotdeauna, cam de când a coborât primul Homo (cică) Sapiens de prin copaci și a pus mâna pe piatră ori ciomag, să ia el mai multe mere din pom decât vecinul!…Acum, e la fel ca nu demult, cu cel mai înalt grad de brutalitate pe care și-o poate imagina creierul uman, cu nenumărate victime nevinovate, cu bombardamente de aviație devastatoare, cu traiectorii de rachete ultrasofisticate, focuri de artilerie grea, precisă ori cu tragere „la hectar” și cu bubuituri asurzitoare la impactul la obiective sau pe lângă ele. Și implicit, cu nenumărate destine făcute praf pentru totdeauna sau pentru mult timp. Destinele părinților ce-și plâng copii căzuți în luptă (de ambele părți…), ale soțiilor/soților acestora ori, dureros de adevărat, ale copiilor orfani (tot de ambele părți…)! Ori destinele celor ce se refugiază în țările mai apropiate ori mai îndepărtate, pentru a fugi din calea tăvălugului războiului.

Înainte de începerea invaziei rusești, discutam cu mulți amici, unii pricepuți într-ale milităriei, alții într-ale geopoliticii, și-mi exprimam pesimismul în legătură cu o rezolvare pașnică a dorințelor megalomane ale „țarului” Volodea de la Moscova, închipuindu-mi, la momentul respectiv,  și am și afirmat asta în cercul meu de amici, că Moscova va declanșa sigur o operație militară (unii prieteni fiind sceptici la zisele mele), dar cu focalizare pe cele două așa-zise republici separatiste, Donețk și Lugansk, pe care, eu credeam că Putin le va „securiza” prin ocupație „la vedere” (că doar toată lumea știa că rușii-s prezenți acolo din 2014) și va crea astfel, un nou „conflict înghețat”, specialitatea spațiului ruso-sovietic de mai mult de un secol! Prin aceasta, Kremlinul ar fi putut, simplu, bloca aderarea Ucrainei la NATO și, adiacent, la Uniunea Europeană, știindu-se că aceste două organisme, sunt reticente primirii de noi membri cu probleme de „conflicte înghețate”. Dar n-a fost să fie așa și, s-o recunoaștem cinstit, prea puțină lume și-a închipuit că „țarul” va trece la acțiune pe o scară atât de largă și cu atâta brutalitate împotriva Ucrainei! Cine spune c-a știut, trece, din punctul de vedere granița conspiraționismului de doi bani. Sau două ruble! Ca să nu mai menționez că nimeni nu credea că liderul unei mari puteri nucleare cum e Rusia (poate cea mai mare) va aduce-n spațiul public amenințarea cu folosirea acestuia împotriva Occidentului pe care-l vede el ca izvor al răului ce se revarsă împotriva glorioasei nații ruse! Credeam că mă uit la un film prost la TV atunci când am vizualizat această amenințare în buletinele de știri! Din păcate, nu era un film prost ci proasta realitate! În fapt, este evident, de la începutul invaziei, că războiul lui Putin este unul împotriva Occidentului, iar Ucraina este, în accepțiunea sa, doar primul pion care trebuia să cadă, pentru a „arăta pisica” cea rea acelui Occident care vrea să-i taie „tătucului” macaroana prea umflată a ego-ului său plin de frustrări personale, cam de pe la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut!

Săptămâna aceasta nu am să comentez desfășurarea efectivă a acțiunilor militare. Va fi timp suficient de analize pe acest subiect după ce se vor încheia acestea (sper cât mai repede și cu cât mai puțină vărsare de sânge).Toată lumea le poate vizualiza în buletinele de știri de pe diverse posturi TV, radio, vectori media online etc. Un mic sfat…Nu credeți chiar tot ce vedeți și încercați, pentru a înțelege ceva, să faceți o „intersecție” a mult mai multor canale de informații decât accesați de obicei. Spun asta din două motive! Pe timpul unui conflict militar, războiul informațional este aproape la fel de eficient ca multe dintre armele efective de pe câmpul de luptă. Se știe bine asta cam de pe timpul lui Sun Tzu, general chinez, strateg militar, scriitor și filosof care a trăit cu cinci secole înainte de Hristos, în perioada Zhou de Est din China antică, autorul lucrării „Arta războiului”… Rușii denumesc asta, de mai mult de un secol, „maskirovka”. Aceasta acoperă o paletă largă de acțiuni în domeniul militar, politic sau informațional. Se folosesc metode de camuflare a acțiunilor și intențiilor, negare a acțiunilor ori intențiilor și dezinformare, măsuri ce sunt executate atât pe timp de război cât și pe timp de pace. Militarii din armatele NATO folosesc mai mult terminologia de „Informational Operations”, dar, în esență, e aceeași Mărie cu altă pălărie! Fiecare dintre părțile aflate-n conflict direct, dar și indirect (cum e cazul Occidentului demonizat de Putin și a sa gașcă, care sprijină cu resurse Ucraina) folosește toată gama de resurse de informare și dezinformare pentru intoxicarea reciprocă! Așa că apar, atât în media cât și în Social Media, fie ea rusă, ucrainiană, occidentală ori din Africa, China ori de la Antipozi (ca să nu mai vorbim în cea românească) fel de fel de știri „otrăvite”, informații parțiale, minciuni crase afișate cu titlu de adevăr inexorabil, care „lovesc” aproape la fel de eficient ca „sculele” care aduc moartea, dacă sunt propagate la nesfârșit de „idioții utili”, cum se numesc în terminologia de specialitate „răspândacii” de știri cu efect scontat.

Ce mă doare mult, pe lângă drama țării vecine, cu toate cele ale războiului, cu moarte, refugiați, durere și lacrimi e și faptul că e multă prostie umană ce inundă, din păcate, meleagurile carpato-danubiano-pontice, atât cele din realitatea imediată cât și cele virtuale! Mulți „rumâni” care a dat de-o tastatură devin, brusc, pricepuți atât în microbiologie și boli infecțioase și nu numai, chit că n-au trecut cu mult de citit „Ana are mere” la „Școala veții”, cât și în geopolitică, tactică, strategie militară și experți indubutabili în diplomație! Ca să nu vorbim de multitudinea de experți, specialiști, dătători docenți cu părerea ori simpli „părerologi” de studio ce apar zilnic să explice cum e cu desfășurarea acțiunilor militare în Ucraina! Unii au treabă cu a explica acțiuni/operații militare fix cum aș avea eu treabă cu ritualul șamanic de căsătorie al primului trib cum intri pe dreapta în Amazon! Rar mi-a fost dat să văd și s-aud atâtea gogomănii afișate cu titlu de adevăruri absolute, debitate pe majoritatea vajnicelor noastre posturi de știri. Nu am să le denumesc concret pentru că nu prea am pe cine să laud! Cine nu mă crede, n-are decât să judece mai bine, sau mă poate întreba și voi da nenumărate exemple de „cioace”, infirmate ulterior de realitatea evidentă. Era să uit, dar voi menționa, totuși, un post TV, din vecinătatea imediată a capitalei noastre, având și o denumire „metropolitană” cu iz de Voluntari, unde-ntr-o seară, la o emisiune ce se dorea a fi Talk-Show-ul suprem în materie de proaspăta invazie rusească în Ucraina și unde amfitrion era un tinerel imberb. Unul dintre invitații emisiunii era un domn cu grad de general de brigadă pe care nu-l mai văzusem niciodată. Purta oricum, ciudat, o uniformă care era destul de fantezistă, în genul unor generali de carton și tenis! Și am văzut câțiva generali la viața mea petrecută sub arme până recent, ca să nu spun că îi cunosc, măcar din fotografii, pe majoritatea celor activi sau în rezervă. La cei din armată mă refer și nu la serviciile noastre mioritice ori la cei din MAI! Am tot dat diverse căutări pe „Sfântul Goagăl” și am dat de un nene făcut general „la apelul bocancilor” pe la mijlocul primului deceniu al prezentului secol, cel mai probabil pentru alte merite decât cele militare, mai ales că are dublă cetățenie, franceză și română și e mare venerabil al unei societăți discrete, dar vizibile… Are treabă cu milităria nenea acesta cam cum ar avea treabă o stareță de maici cu ingineria genetică avansată! O fi având omul alte merite la viața lui, că doar nu degeaba l-au blagoslovit mulți demnitari cu varii ordine și medalii, dar e rău tare când frizezi penibilul și-ți dai cu părerea despre lucruri despre care n-ai habar! Cam la fel cum ar conduce un preșcolar un tanc pe un drum aglomerat…În fine, iertată fie-mi digresiunea!

Nu pot să nu văd că, mai ales în Social Media, sunt mulți care îl suțin pe țarul muscălesc în această demență iscată de acesta, pe motiv că Ucraina ar fi un vajnic inamic, de fapt, că n-a respectat drepturile românilor din Ucraina, că Bâstroe, că Insula Șerpilor și așa și pe dincolo…OK, un dram de adevăr mai mare ori mai mic există în aceste afirmații. Toate bune și frumoase dacă acestea n-ar fi „izvorâte” din „armele” informaționale numite Russia Today și Sputnik, care s-au instalat cam de vreun deceniu, destul de binișor pe meleagurile mioritice. Un argument care contracarează aceste poziții pro-putiniste,pe care-l amintea un amic de-al meu într-o postare publică, domnul Cristian Negrea, un scriitor băimărean, care spunea: „Păi unde le-ar fi mai bine românilor noștri din Ucraina, într-o țară ca Ucraina de azi, perfectibilă, dar care este decisă să adere la UE și NATO, și va trebui atunci să respecte drepturile minorităților, altfel nu va putea adera? Sau într-o Ucraină transformată prin cucerirea rusă într-un al doilea Putinistan? Atunci cortina de fier s-ar pune pe frontiera dintre România și Ucraina, niciun român din Ucraina nu va mai putea veni în România, țara inamică, parte din NATO, și niciun român din România nu va putea intra în Ucraina. Iar minorității românești credeți că îi va fi mai bine?”...Din păcate, acești conaționali de-ai noștri trăiesc în fantasme istorice și nu-s dispuși să uite și să ierte episoadele istorice comune. Episoade perfectibile, firește, într-un viitor comun! Pe unii dintre aceștia, pe lângă negarea evidențelor și a efectelor dezastruoase ale războiului de lângă noi, ale amenințării aproape directe cu „nucleara” din partea „supremului” de la Kremlin, îi pocnește brusc grija despre românii noștri de dincolo de granițe pentru care, oricum, nu au întreprins ori nu-s dispuși să întreprindă nimic! Nici măcar atunci când foarte mulți dintre refugiații ucrainieni din ultimele zile sunt fix acei români pomeniți de acești conaționali!

Frustrările istorice pot exista și vor exista atât timp cât vor exista națiunile pe Pământ, iar creierele umane nu vor gândi fix la fel, că-i bună și diversitatea, dar e total lipsit de înțeles pentru mine cum acești conaționali nu demonstrează pic de empatie cu cei ce au dat de nenorocirea războiului! Față de morții și răniții-ntr-un război inutil, față de destine făcute praf, față de copii orfani etc! Dimpotrivă, cu aere docte, îți explică ei ce și cum cu nemilosul Occident care-l jena pe „cavalerul dreptății” de la Maskva și că mare greșeală istorică a făcut Occidentul că ne-a furat măreața suveranitate și ne-a băgat cu forța în NATO și UE și că nu ne lasă să ne desfășurăm cum am vrea! Dragii mei (din păcate, am și mulți foști camarazi care gândesc astfel, treaba lor) să vă zic un mic secret: nu ne-au furat străinii cât ne-am vândut noi, unul pe altul, și „elitele” noastre pe toți grămadă! De sute de ani, cam de pe când boierii din principate făceau și desfăceau domniile și cârmuirea țărișoarelor în funcție de propriile interese ale lor și celor foarte apropiați lor! Și dac-ar fi să fiu vândut cuiva, mă simt mai bine să fiu vândut Vestului, unde, cum-necum, mai bântuie un pic de pseudo-democrație, decât într-o autocrație muscălească livrată mediatic direct de pe conducta de petrol sau gaz. Și cu Katiușele, era să uit! „De la Nistru pân’ la Don / Davai ceas, davai palton / Davai casă şi moşie / Haraşo, tovărăşie!”, vorba marelui Tănase. Pe care poate unii au uitat-o sau nici n-au știut-o! Doamne, dă-ne minte, dar nu cea a românului, cea de pe urmă!

Din păcate pentru marea Rusie, țarul muscălesc trage țara sa într-o aventură în care, mai mult ca sigur, țara pierde și va pierde din ce în ce mai mult! Până una-alta, urmare a acțiunilor războinice duse mult peste normalul vremurilor pe care le trăim, s-ar putea ca Volodea să ajungă la alte concluzii decât cele pe care și le-ar fi dorit la începerea crizei! Apropo, cine crede că planurile sale demente sunt făcute recent de „mintea lui diabolică” se înșală amarnic! A început de mult planificarea, cam încă de la invazia din Georgia din 2008, iar amenințarea cu „nucleara” face parte din scenariu. Pentru că întreg circul la care asistăm, din păcate destul de aproape de jarul nebuniei, are legătură cu frustrările judokanului atomic față de Occidentul care nu vrea să-l lase pe dânsul la Gurile Dunării și să dicteze cam ce vrea el mai pe aici și mai pe colea!

Care ar fi aceste alte concluzii? Păi, în primul rând, prin invadarea Ucrainei, Putin și gașca sa ajută enorm, fără să vrea, la consolidarea identității statale ucrainiene, și a conștiinței naționale pentru ucrainieni. Este cert că rezistența ucrainienilor a fost și este mult peste așteptările țarului. În al doilea rând, prin șantajul la adresa Europei cu gazele, petrolul și prețurile acestora, Volodea obligă Uniunea Europeană să ia măsuri serioase referitoare la surse alternative de energie și să accelereze „Green Deal”-ul. Ce-i drept, cam ustură la buzunar prețurile energiei, gazelor, petrolului pe toate meleagurile Europei. La noi mai mult că, de, veniturile-s cam de Est nu de Vest!

Din alt punct de vedere, în măsura în care Ucraina va rămâne un stat independent, probabil că nimeni nu se va mai opune unei colaborări tot mai strânse între Ucraina și Uniunea Europeană.Poate se va întârzia, ce-i drept, aderarea Ucrainei la NATO, dar poate va grăbi aderarea acesteia la Uniunea Europeană. Finalmente, un alt rezultat la care Putin nu se aștepta, cred, e faptul că, dacă NATO ajunsese cam pe brânci pe timpul lui neica Trump, circarul precedent de la Casa Albă (îmi asum epitetul și-l pot explica oricând și oricui, inclusiv lui), țarul și gașca sa au resuscitat NATO și l-au trezit dintr-o amorțeală care-l lăsase pe țar să facă ce l-a tăiat capul. Și mă bucur că revitalizarea NATO are loc faptic mai ales pe flancul estic, din Țările baltice până către posibil revenita la realitate Turcie.

Acum, poate, ar trebui să realizăm ce a însemnat NATO şi UE pentru România după 1990, poate cel mai mare şi mai eficient proiect de ţară din perioada post-decembristă. Că altele nu prea ne-au reușit. Au avut grijă „circarii” mioritici românești să ducă țara cu oiștea-n gard pe multe alte planuri. Despre asta vom mai vorbi pe aici! La fel de greu de spus este cum ne-ar fi fost dacă nu eram membrii celor două entități. Nu-mi place istoria contrafactuală, dar, sigur România ar fi fost și ea „întinsă pe masă” precum Ucraina de azi, dacă istoria nu ne-ar fi oferit răgazul să ajungem în sfera de influență occidentală. Atât cât ne dau voie să fim în acea sferă!

Revin, către final, la unele dintre cele ce spuneau unii dintre acei oameni pe care i-am dezavuat în cele scrise anterior. „De ce ce să ne pese nouă de ceea ce se întâmplă în Ucraina?”. Răspunsul e mai mult decât evident, stimabili monșeri! În primul rând, pentru că aceștia sunt oameni. Ca noi toți. Fie ei civili, militari, femei, bătrâni, copii, politicieni ori simpli ciobani. Ne privește pe toți ceea ce se întâmplă cu semenii din specia din care facem parte. Plus că, cică, majoritatea ne declarăm creștini, nu-i așa? În al doilea rând, pentru că acum ar trebui să înțelegem toți ce înseamnă o țară instabilă. Și de ce a existat și mai există în plină desfășurare atâta străduință, pe căi muscălești, cu „idioți utili” autohtoni, să devină și România așa, gata „fezandată”! Trebuie să ne mai pese de cele ce se întâmplă în Ucraina pentru simplul fapt că următorul pion de pe tabla de șah a țarului este fix Moldova soră! Cu Transnistria lăsată „înghețată” pentru când i-o veni bine țarului să-și aducă aminte de un nou raid asupra altora!

Am să închei aici rândurile de azi prin a reitera cele spuse recent de Șeful  Statului Major al Apărării român într-unul din comunicatele sale oficiale: „Unitatea aliaților NATO și partenerilor europeni în fața agresiunii Federației Ruse împotriva Ucrainei s-a concretizat prin activarea, pentru prima dată în istorie, a elementelor Forței de Răspuns a NATO. Reacția aliată, vizând descurajarea și apărarea în fața amenințărilor împotriva păcii și securității în Europa, înseamnă alinierea, sub comanda Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), a unor structuri operaționale maritime, terestre, aeriene, spațiale și cibernetice. …Forțele militare aliate sunt în proces de poziționare pe aliniamentul defensiv din estul NATO, unde se vor antrena pentru a-și spori pregătirea și interoperabilitatea.Reiterez că estimările privind dinamica regională de securitate mențin la minim probabilitatea ca România să fie ținta unor acțiuni ofensive convenționale ale Federației Ruse. La nivelul Armatei României, în acord cu planurile naționale și aliate și corelat cu evoluțiile din mediul de securitate, rămânem angajați pentru consolidarea capacității defensive naționale, precum și a consolidării accentuate a posturii aliate de descurajare pe flancul estic.”

Din punct de vedere strict oficial, sunt de acord că le zice bine omul pe care-l cunosc personal de peste un deceniu și jumătate, dar mă încearcă, totuși, un gând nu prea „coșer”… Oare ce-am fi făcut noi,azi, fără umbrela NATO, la care lider ne-am fi uitat să ne insufle  curaj? Din păcate, nu văd absolut niciunul pe post de Zelenski mioritic. Chiar doar capabil să joace măcar un rol…Spun asta cu tristețe! Istoria este rescrisă uneori de forța armelor.

Poate că nu am avut, de-a lungul timpului, relațiile cele mai apropiate cu vecinii ucrainieni, dar drama refugiaților, războiul dus cu cea mai mare putere militară de pe continentul european, nu poate să nu ne impresioneze. Și cine spune că nu-l afectează, fie emoțional, fie material e ori idiot ori trăiește doar în lumea lui! Parol! Un călduros salut tuturor celor ce s-au implicat și se implică în a-i ajuta pe refugiații din Ucraina! Chiar și conducerea țării mai face câte ceva, fie la vedere fie pe canale care, momentan, nu pot fi spuse direct opiniei publice. Sunt mai mult decât sigur de asta! Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește,  să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, dragi cititori, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!

Surse foto:

–  site-ul oficial UNICEF și site-ul agenției de presă Reuters

– https://www.foreignaffairs.com/articles/ukraine/2022-01-21/day-after-russia-attacks

–  https://www.cer.eu/research/all?year=1999

Gânduri bune tuturor!

Nicolae Uszkai