Ludovic Feldman, violonist și compozitor român

Ludovic Feldman (n. 25 mai 1893, Galați – d. 11 septembrie 1987, București) a fost un remarcabil violonist și compozitor român, ale cărui creații muzicale se disting prin îmbinarea surselor folclorice cu un limbaj muzical modern.

Apreciat de mari personalități ale muzicii românești, printre care George Enescu, care l-a descris drept „realmente dotat pentru compoziție – și când spun realmente dotat, aceasta înseamnă mult”, Feldman a fost susținut de-a lungul carierei și de alți compozitori importanți, precum Wilhelm Georg Berger și Zeno Vancea.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/music-musical-note-key-notes-7012348/

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ludovic_Feldman#/media/Fișier:Ludovic_feldman.jpg

Artist evreu profund atașat idealurilor culturii românești, Feldman s-a bucurat de sprijinul unor figuri emblematice precum Mihail Jora și George Enescu, mai ales în momente dificile din viața sa.

A început studiile de vioară la Galați cu profesorii Dicker și Otto Brumer (1903–1909), apoi a continuat la Conservatorul din București cu Robert Klenck (vioară) și Dumitru Georgescu-Kiriac (1910–1911). Și-a perfecționat tehnica la Neues Wiener Konservatorium sub îndrumarea lui František Ondříček (1911–1913), iar mai târziu a studiat armonie, contrapunct și compoziție în particular cu Mihail Jora (1941–1942).

A fost concertmaestru la Opera din Zagreb (1925–1926), după care a activat ca prim-violonist în orchestra Operei Române din București (1926–1940). Între 1930 și 1940, a făcut parte din Cvartetul „Teodorescu”.

A fost violonist și concertmaestru la Filarmonica „George Enescu” din București între 1926–1940 și 1945–1953, iar în 1953 s-a pensionat. Ulterior, între 1953 și 1963, a condus Biroul de muzică simfonică și de cameră al Uniunii Compozitorilor. În această perioadă, stilul său componistic a evoluat de la influențe folclorice neoclasice către dodecafonism și neoexpresionism.

Printre cele mai importante creații ale sale se numără:

• Poem tragic
• Șase schițe simfonice
• Cinci piese pentru orchestră
• In memoriam Anne Frank
• Variațiuni simfonice
• Simfonie concertantă pentru orchestră de coarde
• Cvartet de coarde, Cvintetul nr. 2, Improvizație

Alte genuri abordate:

• Muzică simfonică: 4 suite de orchestră, Concert pentru două orchestre de coarde, celestă, pian și percuție (1958), Simfonie concertantă (1971), Concertino (1975), Piesă de concert (1979).
• Muzică concertantă: Baladă pentru vioară și orchestră (1952).
• Muzică de cameră: Cinci novelete pentru cvartet de coarde (1953), Burlesca pentru flaut și pian (1956), Improvizație pentru trio (1979).
• Muzică pentru pian: Miniaturi, schițe, preludii pentru pian la 2 și 4 mâini (1959).
• Muzică corală și didactică: 30 piese mici pentru pian (1960), 56 studii melodice pentru vioară (1960).

Distincții și premii

• Ordinul Muncii, clasa a III-a (1954)
• Maestru emerit al artei (1957)
• Ordinul „Meritul Cultural” (1969 și clasa I în 1973)
• Premiul de Stat (1952)
• Premii ale Uniunii Compozitorilor (1968, 1970, 1972)
• Premiul Academiei Române (1978)
• Premii la concursul de compoziție „George Enescu”: mențiunea I (1945) și premiul III (1946)

Bibliografie selectivă

Informații despre viața și opera lui Feldman pot fi găsite în lucrări de referință precum:

• Encyclopedie de la musique (Paris, 1959)
• Muzicieni români. Lexicon – V. Cosma (1970)
• Muzica românească contemporană – D. Popovici (1970)
• Articole din revista Muzica (1973, 1979, 1983, 1990)
• Episoade și viziuni – Ludovic Feldman – D. Dediu (1991).

Sursa: https://www.viata-libera.ro/magazin/203765-remember-antoaneta-ralian-1924-2015