Lucian Grigorescu, pictor român

Lucian Grigorescu, (1 februarie 1894, Medgidia – 28 octombrie 1965, București), a fost un pictor român postimpresionist, considerat de critici drept „cel mai latin dintre pictorii români” – un artist al luminii, al culorii și al bucuriei de a picta natura.

Între anii 1912 și 1915, a studiat pictura la Academia de Belle-Arte din București cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu. După întreruperea pricinuită de Primul Război Mondial, și-a reluat studiile în perioada 1918–1920, continuând apoi formarea artistică la Roma (1921–1923) și Paris (1924). În capitala franceză a frecventat atelierele „Grande Chaumière” și „Académie Ranson”, unde a lucrat sub îndrumarea lui Roger Bissière.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Grigorescu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Grigorescu#/media/Fișier:LucianGrigorescu02.jpg

Fascinat de lumina sudului Franței, Grigorescu a petrecut între 1927 și 1939 lungi perioade de creație la Cassis, unde a explorat intens efectele luminii și ale culorilor mediteraneene.

A participat la numeroase saloane oficiale din România și la expoziții organizate de „Tinerimea Artistică”, „Grupul Nostru” și „Arta”. Criticul Nicolae Argintescu-Amza îl considera „unul dintre cei mai interesanți, mai complecși și mai personali postimpresioniști în context mondial”. Grigorescu a rămas fidel picturii în aer liber, abordând teme precum Peisaj la Martigne sau Mogoșoaia, în care lirismul se împletește cu rigoarea compoziției.

Deși natura a fost principala sa sursă de inspirație, artistul a dedicat o parte importantă a creației sale și portretului. Printre lucrările sale reprezentative se numără Arlechinul (muzeul Zambaccian), unde delicatețea cromatică și lumina difuză dezvăluie o emoție umană profundă, dincolo de aparențele vesele ale costumului.

Lucian Grigorescu a trăit cu intensitate miracolul naturii, pe care a transpus-o în culoare cu o sensibilitate autentică, rămânând în afara curentelor de avangardă ale epocii. În viziunea sa se pot regăsi ecouri ale artei lui Paul Cézanne, dar filtrate printr-un spirit românesc, cald și echilibrat.

În 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Distincții

• Ordinul Meritul Cultural, clasa I, pentru artă (1 februarie 1943)
• Titlul de Maestru Emerit al Artei (28 martie 1962), „pentru activitate deosebită în domeniul artistic”
• Titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română (18 august 1964), „pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice”.