Lord George Edward Stanhope Molyneux Herbert (n. Berkshire, 26 iunie 1866 – d. Cairo, 5 aprilie 1923), al cincilea conte de Carnarvon, egiptolog britanic

După moartea tatălui său în 1890, George Herbert a moștenit titlul de conte de Carnarvon. În 1895 s-a căsătorit cu Almina Victoria Maria Alexandra Wombwell, iar în 1898 s-a născut fiul lor, Henry George Herbert, care avea să devină al șaptelea conte de Carnarvon.

Pasiunea sa pentru Egipt a început să se manifeste serios în 1907, când a călătorit pentru prima dată în această țară, dorind să-și îmbogățească colecția personală de artefacte prin săpături arheologice. Conștient că nu putea conduce singur o astfel de misiune, l-a consultat pe reputatul egiptolog Gaston Maspero, care i l-a recomandat pe Howard Carter, un arheolog talentat, dar rămas fără angajament în acel moment.

Între cei doi s-a legat rapid o prietenie profundă și o colaborare solidă. Lordul Carnarvon a finanțat mai multe campanii de excavare în Egipt, în special în zona Tebei, contribuind la extinderea colecției sale. Howard Carter, însă, avea o ambiție mai mare: să descopere mormintele a doi faraoni puțin cunoscuți – Akhenaton („Faraonul eretic”) și Tutankhamon („Faraonul copil”). Cu sprijinul financiar al contelui, Carter a reușit să obțină drepturile de săpătură în Valea Regilor, zonă până atunci concesionată arheologului Theodore M. Davis. Astfel, în 1917, au început lucrările de excavare.

După cinci ani de cercetări fără rezultate concrete, iar cheltuielile devenind tot mai mari, Lordul Carnarvon a decis în august 1922 să închidă șantierul. Totuși, entuziasmul lui Carter l-a convins să mai finanțeze o ultimă campanie.

Aceasta avea să devină una dintre cele mai importante din istoria arheologiei. Pe 3 noiembrie 1922, lucrările au fost reluate, iar în doar două zile a fost descoperită intrarea unui mormânt necunoscut, cu sigiliile intacte – semn că mormântul nu fusese jefuit niciodată. Lordul Carnarvon, aflat în acel moment în Anglia, a fost chemat de urgență în Egipt, unde a sosit pe 20 noiembrie. O săptămână mai târziu, alături de Carter, a asistat la deschiderea oficială a mormântului lui Tutankhamon, cu toate comorile sale funerare păstrate intact.

Această descoperire este considerată cea mai mare realizare arheologică a secolului XX – nu doar datorită bogăției obiectelor găsite, ci mai ales pentru faptul că era prima dată când un mormânt regal egiptean era găsit complet neviolat.

Din păcate, Lordul Carnarvon nu a apucat să vadă și deschiderea sarcofagului faraonului. A murit la Cairo pe 5 aprilie 1923, din cauza unei infecții complicate cu pneumonie. Moartea sa, survenită la scurt timp după deschiderea mormântului, a alimentat presa vremii, care a lansat teoria misterioasă a „Blestemului lui Tutankhamon”, sau „Blestemul Faraonului”, conform căreia cei care profanau mormintele regale ar fi fost loviți de nenorociri sau moarte.