Leopold Gmelin, chimist german

Leopold Gmelin (2 august 1788, Göttingen – 13 aprilie 1853, Heidelberg) a fost unul dintre cei mai importanți chimiști germani ai secolului al XIX-lea, profesor la Universitatea din Heidelberg și autorul celebrei lucrări Handbuch der Chemie, devenită un reper fundamental în domeniul chimiei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Leopold_Gmelin#/media/Fișier:Leopold_Gmelin.jpg

Fiul naturalistului și chimistului Johann Friedrich Gmelin, Leopold a studiat medicina și chimia la universitățile din Tübingen, Göttingen și Viena. În anul 1813 și-a început activitatea didactică la Universitatea din Heidelberg, unde a devenit, câțiva ani mai târziu, profesor titular de chimie și medicină.

De-a lungul carierei sale, a desfășurat cercetări în domeniile fiziologiei, mineralogiei și chimiei. Împreună cu fiziologul Friedrich Tiedemann, a realizat studii importante asupra procesului digestiv, contribuind la identificarea unor compuși precum colesterolul și taurina. Tot el a elaborat testul Gmelin, utilizat pentru detectarea pigmenților biliari.

În 1822, lucrând alături de Friedrich Wöhler, a descoperit fericianura de potasiu, cunoscută și sub denumirea de „prusiat roșu”. Totodată, a introdus termenii „ester” și „cetonă” în limbajul chimic.

Cea mai importantă realizare a sa a fost publicarea Manualului de chimie (Handbuch der Chemie), a cărui primă ediție a apărut între anii 1817 și 1819. Lucrarea a fost extinsă constant și a devenit una dintre cele mai valoroase surse de informații din chimia anorganică, fiind actualizată timp de peste un secol.

În 1843, Gmelin a propus o clasificare a celor 55 de elemente chimice cunoscute la acea vreme, un sistem considerat un precursor al tabelului periodic modern.

După două accidente vasculare cerebrale suferite la începutul anilor 1850, savantul s-a retras din activitate. A murit la Heidelberg, la vârsta de 64 de ani, lăsând în urmă o moștenire științifică remarcabilă, care continuă să influențeze chimia modernă.