Anatol Grințescu – jucător olimpic și antrenor al naționalei României
#Postat de Carmen Vintu on august 1, 2026
Anatol Grințescu a fost o personalitate a poloului românesc.
Anatol Grințescu s-a născut la 1 august 1939, la Chișinău, și a rămas în istoria sportului românesc drept unul dintre cei mai valoroși jucători și antrenori de polo pe apă. De-a lungul carierei sale, a reprezentat clubul Dinamo București și echipa națională a României, contribuind la obținerea unor rezultate importante pe plan internațional.

| Description | Română: Dinamo București.Sus: Aurel Zahan, Traian Fleșeriu, Gavrilă Blajec, Carol Korcek (antrenor), Ștefan Kroner, Emil Mureșanu, Anatol Grințescu. Jos: Gheorghe Zamfirescu, Ion Popa, Cornel Rusu, Gruia Novac, Cornel Frățilă, Bogdan Mihăilescu, Cornel Mărculescu |
| Date | 1965 |
| Source | Sport 8, aprilie 1965 |
| Author | G. Stinea |
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Dinamo_București_%28water_polo%29_1965.jpg
Sportivul a participat la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, și la cele de la Tokyo, din 1964, iar echipa României s-a clasat de fiecare dată pe locul al cincilea. În cadrul competiției din 1960, a disputat șapte meciuri și a înscris un gol, iar patru ani mai târziu a jucat șase partide și a marcat șase goluri.
În 1965, Anatol Grințescu a obținut medalia de bronz la Universiada de vară de la Budapesta. Timp de 12 ani, a evoluat pentru reprezentativa României, participând la 176 de meciuri și înscriind 85 de goluri.
După retragerea din activitatea competițională, la începutul anilor 1970, și-a continuat cariera ca antrenor, făcând parte din stafful echipei naționale la Jocurile Olimpice din 1972, 1976 și 1980, precum și la Universiada din 1981.
Ulterior, a ocupat funcția de secretar general al Federației Române de Polo pe Apă timp de 18 ani, iar în 2008 a devenit președintele acestei instituții. Anatol Grințescu s-a stins din viață la 2 iunie 2014, la București.
Pentru întreaga sa activitate, a fost distins de două ori cu Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa a III-a, în anii 1968 și 1976, ca recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea sportului românesc.
Jurnal FM 