Leon Popescu, primul producător român de film

Leon Popescu (1864 – 16 aprilie 1918, București) a fost primul producător român de film, om politic și fiul marilor moșieri și aredași din Bărăgan, Ana și Marinache Popescu. În 1914, a înființat societatea Cipeto, prima casă de producție din România, care importa aparate de proiecție de format mic și închiria filme realizate de Mărioara Voiculescu. Ulterior, a înființat compania Filmul de artă Leon M. Popescu, unde a produs opt filme, printre care „Independența României” (1911), care, la momentul lansării, era cel mai lung film din lume, cu o durată de două ore. În 1913, a realizat șapte filme: „Amorurile unei prințese” (regia Mărioara Voiculescu), „Bastardul” (regia Constantin Radovici), „Răzbunarea” (regia Haralamb Lecca, în colaborare cu Mărioara Voiculescu), „Urgia Cerească”, „Spionul”, „Dragoste de marinar” și „Viorica”, toate regizate de Mărioara Voiculescu și Constantin Radovici. Politic, a fost conservator-democrat, senator, deputat și un apropiat al lui Take Ionescu. A murit la vârsta de 54 de ani, după ce studioul său, improvizat într-un depozit în curtea Teatrului Liric, a ars.

Programul filmului, având imaginea lui Leon Popescu pe copertă

Leon Popescu (pictured, died 1918), producer of the movie, copyright holder of the program realized as work of hire. – Biblioteca Academiei Române

Program for Independenţa României film (1912)

Detalii despre permisiuni

For background information, see the explanations on Non-U.S. copyrights. Note: This tag should not be used for sound recordings.

Mai mult

• Domeniu publicvezi condițiile
• Fișier:Independenta Romaniei 002.jpg
• Creată: 1912
• Încărcată: 2 iulie 2021

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Independența_României_(film)#/media/Fișier:Independenta_Romaniei_002.jpg

„Independența României” (cu subtitlul „Războiul Româno-Ruso-Turc 1877”) este un film istoric românesc realizat între 1911 și 1912, care ilustrează Războiul de Independență al României. Premiera a avut loc pe 1 septembrie 1912, la cinematograful „Eforie” din București. Filmul a reunit o distribuție remarcabilă, majoritatea fiind actori ai Teatrului Național din București. Cu toate deficiențele tehnice și umane ale vremii, a avut un impact puternic asupra românilor de pe ambii versanți ai Carpaților.

În 1933, ziarul „Cuvântul” a realizat o anchetă despre începuturile filmului românesc, publicând concluzii despre „Independența României” care au fost ulterior dovedite parțial false în urma unor descoperiri din anii ’80. În 1985, pictorița Tanți Demetriade și istoricul de teatru Ionuț Niculescu au găsit caietele care conțineau scenariul filmului, aducând o nouă lumină asupra acestui proiect istoric. În 2007, filmul a fost lansat pe DVD de către TVR Media.

Filmul combină adevărul istoric cu elemente poetice inspirate de lucrările lui Vasile Alecsandri. Acțiunea începe cu un sat în sărbătoare, întrerupt de mobilizarea armatei române, iar bătăliile de la Plevna și Grivița sunt reconstituite cu imagini dramatice din tabăra română și spitalele de campanie. Finalul include secvențe reale filmate la parada militară din 10 mai 1912.

Filmul a fost realizat de actorii Teatrului Național din București și finanțat cu ajutorul Ministerului de Război și Casei Regale. Inițial, o altă echipă de producție a încercat să facă un film similar, dar a fost oprită de autorități. Filmările au început în februarie 1912, cu o echipă care includea producători precum Pascal Vidrașcu și Leon Popescu, iar scenariul a fost scris de Petre Liciu și Aristide Demetriade. Unele scene au fost refăcute din cauza unor erori tehnice și a dificultății cu figurația.

Filmul a fost vizionat pentru prima dată în 1912, având succes în București și în provinciile românești din Imperiul Austro-Ungar. A fost apreciat atât pentru fidelitatea istorică, cât și pentru impactul emoțional pe care l-a avut asupra publicului. După premieră, a fost distribuit în mai multe orașe din Europa Centrală și a avut o primire entuziastă, în special în Transilvania.