Lazăr Iliescu, scriitor, traducător, jurnalist, publicist și economist român

Lazăr Iliescu (n. 27 decembrie 1887, București – d. 13 iunie 1977, București) a fost un scriitor, traducător, jurnalist, publicist și economist român, membru al Societății Scriitorilor Români și al Uniunii Scriitorilor din România. A tradus lucrări semnificative ale unor autori străini renumiți, precum Jean Racine, Pierre Corneille, Victor Hugo, Nikolaus Lenau, Heinrich Heine, Charles Baudelaire, Thomas Mann, Reiner Maria Rilke și Émile Verhaeren.

Original file: [1]. Enhanced and colorized using AI (Google AI Studio).

Unknown author – Operă proprie

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Lazăr Iliescu, Ordinea, 1936-02-13, nr. 1173, p. 1 (digital restoration, colorization).png
• Creată: 13 februarie 1936
• Încărcată: 14 septembrie 2025

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lazăr_Iliescu#/media/Fișier:Lazăr_Iliescu,Ordinea,_1936-02-13,_nr._1173,_p._1(digital_restoration,_colorization).png

Lazăr Iliescu s-a născut la 27 decembrie 1887 în București, fiind fiul lui Iosif și al Mariei Iliescu. Ulterior, mama sa s-a căsătorit cu Albert Gaiser, care i-a devenit tată adoptiv. A urmat studiile liceale la Liceul „Matei Basarab” din București, continuând cu Facultatea de Drept la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în drept. Mai târziu, a studiat în Germania la Handelshochschule Köln, obținând licența în științe comerciale, iar la Universitatea din Heidelberg a obținut doctoratul în științele economice și financiare în 1912, cu teza „Die deutsch-rumänischen Handelsbeziehungen (1875–1910)”, publicată la Heidelberg.

Lazăr Iliescu a debutat în presă încă din perioada liceului, publicând versuri, cronici literare și traduceri în diverse reviste și cotidiene, printre care Sămănătorul, Viața Literară și Artistică și Convorbiri critice. În 1908, a semnat un memoriu împotriva directorului Teatrului Național din București, Alexandru Davila, cerând promovarea dramaturgiei românești. A colaborat și cu publicații internaționale în limba germană, precum Berliner Börsen Courier și Reichspost, unde a abordat teme de politică externă și comercială, inclusiv relațiile româno-germane.

În 1922, a fost numit inspector comercial și secretar al unei comisii guvernamentale care aviza cererile de înființare și majorare a capitalului societăților comerciale. În același an, a reînceput să publice articole în reviste precum Viața Românească și Democrația. A demisionat din funcția de secretar al comisiei guvernamentale în 1923 și a început o colaborare de durată cu ziarul Argus. De asemenea, a fost redactor-șef al revistei Analele Băncilor între 1927 și 1929.

În 1929, a contribuit la elaborarea unui plan pentru stabilizarea monetară a României și a fost implicat în proiectele economice internaționale ale țării. A fost, de asemenea, activ în comisiile care se ocupau cu tratatele comerciale cu Germania, Franța și Marea Britanie.

Lazăr Iliescu a fost căsătorit cu Felicia, iar în 1977 a decedat după o lungă suferință, fiind incinerat la Crematoriul Cenușa din București.

Iliescu a lăsat o bogată moștenire literară, incluzând poezii, studii și traduceri. Printre poeziile sale cele mai cunoscute se numără „Vis”, „Vulturul”, „Convoi funebru” și „Scrisoare lunii”. De asemenea, a tradus lucrări importante ale literaturii universale, inclusiv texte de Victor Hugo, Paul Verlaine și Bertolt Brecht.

În domeniul studiilor economice, a publicat lucrări importante precum Die deutsch-rumänischen Handelsbeziehungen (1875–1910) și articole despre politica monetară, impozite și comerț internațional.