1867 – Ion Heliade Rădulescu a fost ales președinte al Academiei Române

La 31 august/12 septembrie 1867, Ion Heliade-Rădulescu a fost ales președinte al Academiei Române. Născut pe 6 ianuarie 1802 și decedat pe 27 aprilie 1872, Heliade-Rădulescu a fost un poet, profesor, publicist, orator și fondator de sisteme lingvistice și filosofice. A fost autorul unei Gramatici a limbii române, editor de ziare și cărți, inițiator al unor societăți culturale și politice, precum și una dintre figurile centrale ale Revoluției de la 1848. Considerat părintele literaturii române, Heliade-Rădulescu a fost unul dintre fondatorii Academiei Române și primul său președinte, fiind reales în această funcție în 1868 și 1869. A demisionat în noiembrie 1869, în urma respingerii proiectelor sale ortografice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Heliade_Radulescu_Popp.jpg

În efortul său de a promova emanciparea și renașterea culturală a poporului român, foștii pașoptiști au reușit, la 1 aprilie 1866, să obțină prin decret al Locotenenței Domnești înființarea Societății Literare Române. Scopul declarat al acestei societăți era de a stabili ortografia limbii române și de a elabora și publica un dicționar și o gramatică a limbii române.

Societatea a fost inițial formată din 21 de membri aleși din toate provinciile românești: trei din Moldova, patru din Muntenia, trei din Transilvania, câte doi din Banat, Maramureș și Bucovina, trei din Basarabia și doi din Macedonia. Reprezentativitatea pe provincii istorice, cu excepția Moldovei și Valahiei, care făceau parte din imperii vecine, reflecta scopul ascuns al unificării naționale prin normele lingvistice.

La 1 august 1867, în casa spătarului Costache Grigore Ghica, situată la intrarea veche în Grădina Cișmigiu, au avut loc lucrările Societății Literare Române. În discursul său, președintele Consiliului de Miniștri a subliniat independența și libertatea societății, precum și importanța păstrării limbii române.

Solemnitatea deschiderii a început cu dezvelirea bustului negustorului aromân Evanghelie Zappa, care donase 5.000 de galbeni în 1860 pentru elaborarea unei gramatici și a unui dicționar al limbii române, sumă suplimentată ulterior cu încă 1.000 de galbeni. Testamentul său din 30 noiembrie 1860 stipula ca fondurile să fie utilizate pentru dezvoltarea limbii române.

Societatea a preluat și Fondul Cuza, creat în 1863, destinat acordării premiului „Principele Alexandru Ioan” de către Ministerul Instrucțiunii. În urma discuțiilor din 6 august 1867, s-a considerat oportună extinderea caracterului științific al Societății Literare, care a devenit Societatea Academică Română, cu secțiuni dedicate literaturii, istoriei și științelor naturale.

Pe 31 august 1867, a fost aleasă prima conducere a Societății Academice Române: Ion Heliade-Rădulescu ca președinte, Timotei Cipariu ca vicepreședinte și August Treboniu Laurian ca secretar. În ședința următoare, a fost propus sigiliul reprezentând zeița Minerva, cu inscripția „Societatea Academică Română. București. MDCCCLXVII”. Pe 15 septembrie, Domnitorul Carol I a fost declarat membru de onoare și protector al Societății Academice Române.

Prima lucrare premiată de societate a fost Gramatica limbii române redactată de Timotei Cipariu. Scopul politic unionist al societății a fost subliniat în discuțiile din august 1869, legate de dicționarul limbii române, considerat esențial pentru viitorul național. Sala unde aveau loc ședințele era decorată cu harta tuturor teritoriilor românești și cu litografii reprezentând Columna lui Traian, încadrată de portretele lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul.

La 29 martie 1879, Societatea Academică Română a fost declarată Institut Național sub numele Academia Română, având drept scop promovarea limbii și istoriei naționale, a literaturii, științelor și artelor frumoase. În săptămânile următoare, au fost adoptate Statutul Academiei Române și au fost aleși primii membri ai conducerii, incluzând personalități precum Ion Ghica și Alexandru Odobescu.

În 1883, Regele Carol I a anunțat că va oferi anual 6.000 de lei pentru realizarea unui dicționar etimologic al limbii române, proiect coordonat de Bogdan Petriceicu Hasdeu. De-a lungul timpului, Academia Română a devenit un far cultural al românității și membru fondator al Uniunii Academice Internaționale în 1919, contribuind semnificativ la promovarea culturii și identității naționale.

Sursa: https://historia.ro/