Adunarea Națională de la Blaj (3/15–5/17 mai 1848)

La 3/15 mai 1848 a început Adunarea Națională de la Blaj, una dintre cele mai importante manifestații ale românilor din Transilvania în cadrul Revoluției de la 1848. Aceasta a fost organizată pentru a exprima revendicările politice, sociale, religioase și naționale ale românilor, care doreau recunoașterea ca națiune cu drepturi egale în Transilvania, asemenea celorlalte popoare din provincie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adunarea_Națională_de_la_Blaj#/media/Fișier:Blaj1848.jpg

Spre deosebire de adunarea precedentă din Duminica Tomii, guvernul maghiar nu a interzis oficial întâlnirea, dar a încercat să o saboteze, propunând organizarea a două adunări separate pe criterii religioase (una ortodoxă la Sibiu și alta greco-catolică la Blaj). Episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lemeni au ignorat această încercare de dezbinare și au convocat o unică adunare națională la Blaj.

Înainte de adunare, guvernul maghiar a încercat să intimideze românii: l-a mutat pe Florian Micaș în condiții grele la închisoarea din Târgu Mureș, iar țăranii care participaseră la adunarea anterioară au fost bătuți. În ciuda acestor încercări, mobilizarea românilor a fost impresionantă.

Pregătirile au avut loc la Sibiu, unde s-au reunit liderii românilor, printre care August Treboniu Laurian, Timotei Cipariu și Simion Bărnuțiu. Acesta din urmă a propus trei obiective clare: declararea independenței naționale, fidelitatea față de împăratul austriac și respingerea unirii Transilvaniei cu Ungaria.

În zilele premergătoare adunării, mii de români au sosit la Blaj, printre care Avram Iancu, Ioan Buteanu și alți conducători locali. Pe 14 mai, Bărnuțiu a ținut un discurs remarcabil, în care a reafirmat opoziția românilor față de unirea cu Ungaria și a cerut desființarea iobăgiei și recunoașterea națiunii române.

În dimineața zilei de 15 mai, după slujba religioasă, a început adunarea pe un câmp din apropierea Catedralei din Blaj, denumit ulterior „Câmpia Libertății”. Participau aproximativ 40.000 de români. Conducerea adunării a fost încredințată episcopilor Șaguna și Lemeni, alături de personalități precum Bărnuțiu, George Barițiu și Timotei Cipariu.

Episcopul Șaguna a deschis lucrările cu o rugăciune, iar Simion Bărnuțiu a prezentat principalele rezoluții, votate în unanimitate:

1. Adunarea se autoproclamă adunare națională a românilor din Transilvania.
2. Câmpul adunării va purta numele „Câmpia Libertății”.
3. Fidelitate față de împăratul austriac.
4. Românii se declară națiune de sine stătătoare.

Toți participanții au depus un jurământ solemn de credință față de națiunea română, sub drapelele imperiale și tricolore românești.

A fost votată o petiție privind eliberarea lui Florian Micaș și s-au stabilit acțiunile pentru ziua următoare. În aceeași zi, comisarii guvernului maghiar au raportat comportamentul exemplar al participanților.

După serviciul religios, lucrările au continuat pe Câmpia Libertății. Bărnuțiu și Șaguna au cerut țăranilor să respecte ordinea până la abolirea oficială a iobăgiei. Laurian a prezentat Petiția Națională, care cuprindea 16 puncte esențiale, printre care:

• recunoașterea națiunii române și a limbii române în administrație, legislație și justiție;
• libertatea presei și a cuvântului;
• desființarea iobăgiei și a dijmelor;
• înființarea unei mitropolii române și a unui sinod general;
• crearea unei gărzi naționale române;
• reforme în justiție și educație, inclusiv înființarea unei universități românești;
• o nouă constituție a Transilvaniei bazată pe egalitate și dreptate;
• protestul față de unirea Transilvaniei cu Ungaria fără consultarea românilor.

Petiția a fost adoptată în aplauze generale, iar liderii Laurian, Bărnuțiu și Barițiu au fost aclamați și purtați pe brațe.

Pe 17 mai, adunarea a autentificat deciziile luate. Au fost desemnate două delegații: una condusă de episcopul Lemeni către Dieta de la Cluj, iar cealaltă, condusă de Șaguna, către împăratul austriac. S-a constituit un Comitet Permanent cu sediul la Sibiu, condus de Șaguna și avându-l ca vicepreședinte pe Simion Bărnuțiu.

Astfel s-a încheiat Marea Adunare Națională de la Blaj, un moment crucial al Revoluției Române din Transilvania, care a reafirmat unitatea, voința națională și maturitatea politică a românilor ardeleni.