Károly Kós, arhitect, scriitor, grafician, etnograf și politician maghiar din Transilvania

Károly Kós (născut Károly Kósch; 16 decembrie 1883, Timișoara – 24 august 1977, Cluj-Napoca) a fost arhitect, scriitor, grafician, etnograf și politician maghiar din Transilvania, una dintre figurile importante ale mișcării transilvaniste în Austro-Ungaria și România.

Originar din Timișoara, Kós a început studiile în inginerie, dar s-a orientat ulterior spre arhitectură. Încă din anii de formare a manifestat un interes deosebit pentru arhitectura populară, pe care a studiat-o în călătorii prin Ținutul Secuiesc și zona etnografică Kalotaszeg.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Károly_Kós#/media/Fișier:Kós_Károly,_Pásztortűz,_1937.jpg

În 1914 s-a stabilit la Stana, unde și-a ridicat celebra casă Varjúvár, în stil original. După o scurtă perioadă în armată, a fost eliberat la cererea Ministerului Culturii. Între 1917 și 1918 a efectuat o călătorie de studii la Istanbul. Refuzând o catedră la Budapesta în 1918, s-a întors în Transilvania, unde a trăit din comenzi de arhitectură.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Károly_Kós#/media/Fișier:BreazaNr14_(4).JPG

Implicat și în viața politică, în 1919 a participat la tentativa de proclamare a Republicii din Călata, iar în 1921 a cofondat Partidul Popular Transilvănean (devenit ulterior Partidul Popular Maghiar). A editat și ilustrat publicații precum Vasárnap și a înființat editura Erdélyi Szépmíves Céh.

După 1944 s-a refugiat la Cluj, unde a devenit director al Asociației Economice Ungaro-Transilvănene. Între 1946–1948 a fost deputat în Parlamentul României ca președinte al Uniunii Populare Maghiare. A predat la Facultatea de Agricultură din Cluj, fiind și decan în 1945–1946.

A murit la Cluj-Napoca, în 1977.

Kós a tradus în maghiară lucrarea sasului Adolf Meschendörfer Die Stadt im Osten (despre Brașov), publicată postum în 1983 sub titlul Corona. A fost și autor de romane, între care Neamul Varju (1971).

Lucrări de arhitectură

• Printre clădirile realizate de Kós se numără:
• Varjúvár, locuința sa din Stana
• Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe (1911–1913)
• Biserica cu Cocoș din Cluj (1913–1914)
• locuința fraților Keresztes și casa dr. Samu Csulak din Sfântu Gheorghe
• Biserica reformată din Tetișu și cea din Băbiu, județul Sălaj
• Biserica Greco-Catolică din Feiurdeni (1927)
• gimnaziul calvin și școala primară reformată din Sfântu Gheorghe
• clădirile uzinelor comunale din Târgu Mureș (1910–1913)
• cartierul Wekerle Sándor din Budapesta.

Distincții

• Crucea de Cavaler a Ordinului Ferenc József (1916)
• Premiul Baumgarten (1938)
• Ordinul Coroana Corvin (1940)
• Medalia Czigler (1944)
• Ordinul Muncii clasa I (1959)
• Doctor honoris causa al Universității Tehnice din Budapesta (1966)
• Ordinul Cultural de Merit, gradul I (1968)
• Ordinul „23 August” (1973)
• Premiul Ybl Miklós (post-mortem, 2010).

În Târgu Mureș există o statuie dedicată lui Károly Kós, amplasată în curtea fostelor uzine comunale proiectate de el. Numeroase dintre clădirile ridicate după planurile sale au devenit monumente istorice.