Károly Endre, poet și jurnalist maghiar
#Postat de Carmen Vintu on februarie 7, 2026
Károly Endre (pseudonime: Andreas, Károly Engel-Endre) s-a născut la 27 aprilie 1893, în Timișoara, și a murit pe 7 februarie 1988, în Timișoara. A fost poet și jurnalist maghiar, cunoscut pentru implicarea sa în viața literară și culturală a comunității maghiare din Banat.

Sursa foto: AI
A absolvit Școala Superioară Comercială din Timișoara în 1910. A lucrat ca funcționar în industria textilă la Budapesta, apoi, din 1914, la o bancă din Timișoara. În 1916 a fost mobilizat, iar după Primul Război Mondial a lucrat în diverse funcții administrative și economice: funcționar de fabrică (1919), secretar general al grupurilor de interese comerciale (1920–1949), contabil-șef și auditor în economia socialistă până în 1957.
În 1919 a fost coeditor al publicațiilor timișorene Ébredj, Jövendő și Szemle. A colaborat cu revistele Komédia (revistă de teatru) și Toll (revistă literară). În perioada 1924–1925 a redactat ziarul satiric Fajankó, sub pseudonimul Andreas. Tot în 1924 a devenit redactor al revistei Central European Lloyd, semnând cu pseudonimul Károly Engel-Endre, alături de Gyula Bach.
Membru activ al Societății Arany János din Timișoara din 1919, a fost secretarul general al acesteia din 1946. A fost, de asemenea, membru fondator al Asociației Scriitorilor Helikon din Transilvania și, din 1929, al cercului literar KZST din Târgu Mureș.
Prima poezie i-a apărut în Temesvár Hírlap în 1910. În timpul Primului Război Mondial, poezia sa a căpătat un ton protestatar, exprimând indignarea față de absurditatea războiului. Deși în anii 1918–1919 părea încrezător în schimbările revoluționare, ascensiunea contrarevoluției l-a determinat să se retragă într-un „exil interior”.
În anii ’30, a revenit în prim-plan odată cu poezia Requiem pentru Gorki, publicată în revista Korunk (1936), în care și-a asumat cu luciditate propria ezitare și a afirmat convingerea în lupta pentru dreptate. A tradus din Rainer Maria Rilke, textele fiind publicate de Erdélyi Helikon în 1939–1940.
După război, a continuat să scrie poezii de factură umanistă. Cea mai cunoscută lucrare din această perioadă este volumul Elegii de la Görz, o autobiografie lirică în versuri, ce reflectă lupta între război și pace, între barbarie și umanitate. În poemul Lenau, evocă lumea romantică a poetului german născut în Banat, prin prisma propriei experiențe.
A scris și critică literară, articole, eseuri și memorii, publicate în revistele Korunk, Igaz Szó și A Hét.
Volume publicate (selecție)
- Omul care umblă (1922)
- Omul de sub stele (1947)
- Poezii alese (1957)
- Elegii și rapsodii (1962)
- Cele mai frumoase poezii ale sale (1964)
- Poezii (1965)
- Poezii ale călătoriei mele de toamnă (1972)
- Elegii grecești (1978)
- Periander (1982)
- Reînnoire veșnică – articole, note de călătorie, memorii (1988).
A semnat introducerea la volumul postum al poetei Hajni Kemény și a fost un mentor pentru tineri poeți din Timișoara. A tradus poezie, iar una dintre aparițiile sale notabile este traducerea din Marcel Breslașu – Cântece despre Arborele Magic (1963).
Jurnal FM 