Julius Popper, inginer și explorator de origine evreiască

Julius Popper, inginer și explorator de origine evreiască, (n. 15 decembrie 1857, București, Țara Românească – d. 5 iunie 1893, Buenos Aires, Argentina) a rămas în istoria Argentinei sub denumirile de „Don Quijote din Ţara de Foc” sau „Cuceritorul Patagoniei”. Figura sa a devenit un simbol al aventurii și al spiritului cuceritor, fiind protagonistul uneia dintre cele mai importante colecții de cărți editate recent în Argentina. Colecția „Atlanta”, expusă la Muzeul Capătului Lumii din Ushuaia, reunește proiectele, notițele și articolele publicate de exploratorul român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper#/media/Fi%C8%99ier:Juli0_Popper.jpg

Santiago Reyes, directorul muzeului, a explicat cu ocazia prezentării colecției că încă există îndoieli cu privire la cine a fost Julius Popper. Un om cult, capabil să impresioneze prin cunoștințele sale, a reușit să creeze un „stat în stat” în Ţara de Foc, să emită propria monedă și timbre și să înființeze un serviciu poștal propriu.

Născut la București în 1857 într-o familie de evrei polonezi, Julius Popper a fost fiul lui Naftali și Hanna Popper. Tatăl său a fondat prima școală israelită din București, iar pasiunea pentru jurnalism a fost moștenită de la acesta, care a editat un ziar bilingv. Popper a studiat la școala tatălui său până la închiderea acesteia și ulterior s-a înscris la Universitatea Politehnică din București, de unde nu a reușit să finalizeze studiile.

La 17 ani, Popper a emigrat în Franța, unde a obținut diploma în inginerie minieră la Universitatea Politehnică din Paris. După terminarea studiilor, a lucrat în diverse colțuri ale lumii, inclusiv în Turcia, Egipt, China, Siberia și Alaska. În 1885, Popper a aflat despre Patagonia și a decis să plece la Buenos Aires pentru a explora posibilitățile de exploatare a aurului din acea zonă.

Ajuns la Buenos Aires, Popper a câștigat rapid încrederea unor influenți oameni de afaceri argentinieni, iar în 1886 a plecat într-o expediție în Cabo Vírgenes. Deși a confirmat existența zăcămintelor de aur, concurența în zonă era mare, așa că a decis să meargă în Insula Mare a Ţării de Foc, unde știa că geologia este similară și concurența aproape inexistentă.

Popper a obținut sprijinul Ministerului de Interne al Argentinei pentru a organiza o expediție științifică în Ţara de Foc, însoțit de un geolog și 15 oameni înarmați. În septembrie 1886, grupul său a ajuns în Punta Arena și a început explorarea insulei. Popper a documentat totul, de la temperaturi și animale întâlnite, până la mesele zilnice ale echipei.

În 1887, Popper s-a întors în Buenos Aires, unde a organizat o expoziție a călătoriei sale, prezentând fotografii, unelte și o hartă detaliată. În cadrul expoziției, a povestit despre întâlnirile cu băștinașii selk’nam și despre conflictele cu aceștia. De asemenea, a relatat despre o luptă în care echipa sa a fost atacată de indieni cu săgeți și a fost nevoită să răspundă în legitimă apărare, omorând doi dintre atacatori. Popper a prezentat aceste fotografii ca trofee și a făcut cadou albume președintelui argentinian și unor influenți oameni de presă.

În august 1887, Popper a revenit în Insula Mare, ca director tehnic al companiei „Lavaderos de Oro del Sud”, cu scopul de a exploata zăcămintele de aur din Bahía San Sebastián. A obținut o jumătate de kilogram de aur pe zi și a reușit să creeze o autoritate locală, impunându-și legea în zona respectivă. În 1888, a obținut aprobare guvernamentală pentru a înființa o jandarmerie locală, al cărei șef a fost fratele său, Maxim.

Popper a emis monede din aur, precum și timbre, pentru a facilita plățile în zona minieră. Aceste timbre reprezentau valoarea aurului extras, iar Popper a explicat Ministerului de Interne că au fost necesare pentru a evita pierderile în manipularea aurului.

În ciuda succesului său în exploatarea aurului, Popper s-a confruntat cu conflicte cu autoritățile locale și atacuri din partea bandelor de hoți. În cele din urmă, compania sa a falimentat în 1889. În aceeași perioadă, Popper plănuia o expediție în Antarctica și a obținut aprobări guvernamentale pentru a-și continua activitățile.

Julius Popper a murit pe 6 iunie 1893, la doar 36 de ani, în urma unui infarct. După înmormântare, au fost descoperite obiectele sale personale, inclusiv jurnale, fotografii și proiecte legate de Ţara de Foc. De asemenea, unele dintre aceste obiecte au fost trimise familiei sale din România.

Popper a lăsat o amprentă puternică în istoria Argentinei și a Ţării de Foc, fiind o figură controversată, dar fascinantă, care a lăsat în urma sa o legendă ce continuă să fie studiată și discutată până în ziua de azi.

Sursa: https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/romanul-julius-popper-explorator-sau-aventurier-981792.html