Jules Laforgue, poet simbolist francez

Jules Laforgue (născut la 16 august 1860, Montevideo, Uruguay – decedat la 20 august 1887, Paris, Franța) a fost un poet simbolist francez, renumit pentru măiestria sa în ironia lirică și unul dintre pionierii versului liber („vers libre”).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Laforgue#/media/Fi%C8%99ier:Laforgue_portrait_painting.jpg

Opera sa a avut un impact semnificativ asupra unor poeți americani din secolul XX, inclusiv T.S. Eliot, și a influențat, de asemenea, suprarealiștii. Deși mai puțin cunoscute, eseurile sale critice sunt de asemenea valoroase.

Laforgue a fost crescut de rude la Tarbes, Franța, din 1866 până în 1876, când s-a alăturat familiei sale la Paris. După absolvirea Liceului Fontanes, a urmat cursurile criticului și istoricului literar Hippolyte Taine la École des Beaux-Arts. Prin intermediul scriitorului Paul Bourget, a devenit secretarul lui Charles Ephrussi, un colecționar de artă și editor al revistei Gazette des Beaux-Arts, care l-a introdus în lumea picturii impresioniste. În noiembrie 1881, a fost numit cititor al împărătesei Augusta la Berlin, unde a rămas aproape cinci ani și a scris majoritatea lucrărilor sale. S-a căsătorit cu Leah Lee, o englezoaică, la Londra, pe 31 decembrie 1886, și s-au întors la Paris. Laforgue, afectat de sărăcie, a murit de tuberculoză în anul următor.

În operele sale Les Complaintes (1885), L’Imitation de Notre-Dame la Lune (1886) și Le Concile féerique (1886), Laforgue exprimă ironic obsesiile sale pentru moarte, singurătate și plictiseala rutinei zilnice. Era fascinat de budism și de filosofia germană, în special de pesimismul lui Arthur Schopenhauer și de teoria inconștientului a lui Edward von Hartmann. Inspirat de Tristan Corbière și Arthur Rimbaud, a creat noi cuvinte, a experimentat cu limbajul obișnuit și a combinat cântece populare și expresii din music-hall cu termeni filozofici și științifici, rezultând o poezie surprinzător de modernă. Căutarea sa de noi ritmuri a culminat cu versul liber, inventat aproape simultan de el și de prietenul său Gustave Kahn. În Moralités légendaires (1887), Laforgue a reinterpretat operele lui William Shakespeare, Richard Wagner, Gustave Flaubert și Stéphane Mallarmé într-o colecție de povestiri. Critica sa de artă, publicată în revista simbolistă și ulterior în Mélanges posthumes (1923), reflectă o înțelegere profundă a viziunii impresioniste.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Jules-Laforgue