Joseph Conrad, romancier și nuvelist englez de origine poloneză

Joseph Conrad (născut pe 3 decembrie 1857 în Berdichev, Ucraina, pe atunci parte a Imperiului Rus, și decedat pe 3 august 1924 în Canterbury, Anglia) a fost un renumit romancier și nuvelist englez de origine poloneză, ale cărui lucrări includ romanele Lord Jim (1900), Nostromo (1904), Agentul secret (1907) și nuvela Inima întunericului (1902). În timpul vieții sale, Conrad a fost apreciat pentru complexitatea prozei sale și pentru portretizările vieților periculoase, pe mare și în locuri exotice. Reputația sa inițială de povestitor al aventurilor marinarilor a ascuns, însă, o fascinație profundă pentru individ, confruntându-se cu indiferenta naturii, răutatea umană și luptele interioare între bine și rău. Pentru Conrad, marea simboliza, mai presus de orice, tragedia singurătății. A fost un scriitor cu o pricepere complexă și o viziune intens personală, devenind treptat unul dintre cei mai mari romancieri englezi.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_Conrad#/media/Fi%C8%99ier:Joseph_Conrad_1904.png

Tatăl lui Conrad, Apollo Nalęcz Korzeniowski, un poet și un fervent patriot polonez, a fost unul dintre organizatorii comitetului care a condus insurecția poloneză din 1863 împotriva stăpânirii ruse. A fost arestat la sfârșitul anului 1861 și exilat la Vologda, în nordul Rusiei. Soția și fiul său de patru ani l-au urmat, iar clima aspră a accelerat moartea soției sale din cauza tuberculozei în 1865. Conrad își amintește că prima sa întâlnire cu limba engleză a avut loc la vârsta de opt ani, când tatăl său traducea lucrările lui Shakespeare și Victor Hugo. În acea perioadă, el citea lucrări ale lui Sir Walter Scott, James Fenimore Cooper, Charles Dickens și William Makepeace Thackeray în poloneză și franceză. Apollo a murit în 1869, iar răspunderea pentru Conrad a fost preluată de unchiul său, Tadeusz Bobrowski, care l-a trimis la școală la Cracovia și, mai târziu, în Elveția. Conrad nu a avut prea mult interes pentru școală și visa mereu să ajungă pe mare. În 1874, a plecat la Marsilia, hotărât să devină marinar.

Unchiul său i-a acordat o pensie anuală de 2.000 de franci și l-a conectat cu un negustor, Delestang, pe ale cărui nave a navigat Conrad în serviciul comercial francez. Prima sa călătorie a fost pe vasul Mont-Blanc până în Martinica, unde a călătorit ca pasager. În următoarea sa călătorie, a navigat ca ucenic. În 1876, a lucrat pe nava Saint-Antoine, iar în acea perioadă a fost implicat într-o activitate posibil ilegală, care a influențat ulterior romanul Nostromo. La întoarcerea în Marsilia, Conrad s-a îndatorat și a încercat, aparent fără succes, să se sinucidă. În 1878, s-a angajat pe un vapor britanic, având prima sa aterizare în Anglia în iunie același an. A rămas în Anglia, iar în octombrie s-a angajat pe un vapor de pasageri care făcea ruta Londra-Sydney.

Conrad a continuat să servească în marina comercială britanică, iar în 1880 a devenit ofițer secund pe o navă. În 1881, a avut prima sa experiență în Orientul Îndepărtat, când a călătorit pe nava Palestina. A trecut printr-o serie de evenimente periculoase, inclusiv o furtună violentă și un incendiu pe navă, care au influențat profund perspectiva sa asupra vieții pe mare. Această experiență a fost transformată în nuvela Tinerețe, care descrie prima comandă a unui tânăr ofițer de marină.

La întoarcerea în Londra în 1889, Conrad a început să scrie Prostia lui Almayer. Cartea a fost publicată în 1895 și i-a adus lui Conrad primul succes literar. După publicarea acesteia, el a fost încurajat să continue scrisul de criticul literar Edward Garnett. Prostia lui Almayer a fost urmată de Un proscris al insulelor (1896), care tratează temele eșecului personal și al izolării într-o regiune tropicală. Deși aceste lucrări au fost uneori privite ca exotice, Conrad a spus că scopul său nu era să descrie marea sau locuri îndepărtate, ci să pună în evidență problemele universale ale omului, cum ar fi vinovăția, responsabilitatea și nesiguranța.

Experiențele sale din Congo au avut un impact semnificativ asupra scrierii sale. Inima întunericului (1902), poate cea mai cunoscută lucrare a sa, reflectă viziunea lui Conrad despre corupția umană, inima răului și decaderea morală. După experiența din Congo, Conrad a continuat să scrie lucrări importante, precum Lord Jim (1900), Nostromo (1904), Agentul secret (1907) și Victoria (1915). În aceste lucrări, el a explorat teme precum revoluția, politica, corupția și confruntarea individului cu propriile conflicte interioare.

Conrad a influențat profund literatura modernă, fiind considerat unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului XX. Reputația sa s-a consolidat datorită inovațiilor sale tehnice, cum ar fi perspectiva narativă și introspecția profundă a personajelor. A fost un observator atent al umanității, concentrându-se pe oameni în situații extreme și pe modul în care aceștia se confruntă cu limitele propriei existențe. Viziunea sa pesimistă despre viață și natura umană a rămas relevantă și a inspirat mulți autori din generațiile următoare.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Joseph-Conrad