Johann Friedrich Gmelin, savant german

Johann Friedrich Gmelin (8 august 1748, Tübingen – 1 noiembrie 1804, Göttingen) a fost un savant german cunoscut pentru activitatea sa în mai multe domenii ale științei. A fost medic, filosof, botanist, chimist, mineralog și naturalist, ocupându-se și de entomologie, herpetologie și malacologie. În lucrările științifice, numele său este prescurtat J.F.Gmel.

Gmelin provenea dintr-o familie veche din Suabia, în care existau mai multe generații de oameni interesați de știință și educație. Tatăl său, Philipp Friedrich Gmelin, era medic, botanist și chimist, iar unchiul său, Johann Georg Gmelin, era un cunoscut naturalist și cercetător al Siberiei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Friedrich_Gmelin#/media/Fișier:Johann_Friedrich_Gmelin.jpg

Johann Friedrich a fost primul fiu al lui Philipp Friedrich Gmelin și al soției sale, Marie Elisabeth Weihenmaier. A crescut într-un mediu în care studiul și cercetarea erau foarte importante, lucru care probabil i-a influențat alegerea carierei.

În 1779 s-a căsătorit cu Rosine Luise Schott. Cei doi au avut trei copii. Unul dintre ei, Leopold Gmelin, a devenit mai târziu un chimist important și profesor universitar.

În 1769, Johann Friedrich Gmelin și-a obținut doctoratul la Universitatea din Tübingen. Lucrarea sa de doctorat era dedicată studierii sensibilității și reacțiilor plantelor și se baza pe observații și experimente.

După terminarea studiilor, și-a început cariera academică. În 1772 a devenit profesor asociat de medicină la Universitatea din Tübingen. Trei ani mai târziu s-a mutat la Universitatea din Göttingen, unde a predat filosofia.

Începând din 1778, a devenit profesor titular și a ajuns să predea mai multe discipline, printre care matematica, botanica, chimia și mineralogia. În același an a fost primit în Academia de Științe din Göttingen. De asemenea, încă din 1774 devenise membru al Academiei Leopoldine, una dintre cele mai importante instituții științifice ale vremii.

Gmelin a fost un cercetător foarte activ și a scris numeroase lucrări și manuale. Era interesat de domenii foarte diferite, de la chimie și farmacie până la botanică, mineralogie și zoologie.

În 1783, și-a amenajat în propria casă din Göttingen unul dintre primele laboratoare publice, unde puteau fi desfășurate activități practice de cercetare și instruire.

Printre lucrările sale importante se numără Allgemeine Geschichte der Gifte („Istoria generală a toxinelor”), publicată în două volume în 1776–1777, Grundriß der Mineralogie („Schiță de mineralogie”), apărută în 1790, și Grundriß der Pharmazie („Schiță de farmacie”), din 1792.

A publicat și o Geschichte der Chemie („Istoria chimiei”), în trei volume, între 1797 și 1799. Prin aceste lucrări, Gmelin a contribuit la răspândirea cunoștințelor științifice și la dezvoltarea educației universitare.

Un alt subiect care l-a preocupat a fost distrugerea pădurilor provocată de insectele care atacau scoarța copacilor. Într-o lucrare dedicată acestui fenomen, a analizat efectele pe care acești dăunători le aveau asupra pădurilor.

Una dintre cele mai cunoscute contribuții ale lui Gmelin a fost editarea și extinderea lucrării Systema Naturae, inițiată de naturalistul suedez Carl Linnaeus.

Între 1788 și 1793, Gmelin a publicat o ediție amplă, considerată a 13-a ediție a lucrării. Aceasta cuprindea informații despre animale, plante și minerale și era împărțită în mai multe volume și secțiuni.

Gmelin a descris și a clasificat un număr foarte mare de specii. Activitatea sa a inclus păsări, reptile, amfibieni, insecte, moluște, plante și ciuperci. Numele său apare astfel ca autor științific în cazul multor specii.

De exemplu, Sylvia melanocephala, cunoscută în română drept silvie mediteraneană, este asociată cu abrevierea sa științifică J.F.Gmel.

Activitatea lui Gmelin a fost apreciată și în afara Germaniei. În 1791, regele George al III-lea al Marii Britanii i-a acordat titlul de Hofrat, adică un titlu onorific de consilier al curții.

În 1795, a devenit și membru străin de onoare al Academiei Ruse de Științe.

Unul dintre foștii săi studenți, cercetătorul rus Vasili Mihailovici Severghin, l-a descris ca pe un profesor cu o cultură științifică foarte vastă și cu o mare atenție la precizie și la detalii.

Johann Friedrich Gmelin a murit la 1 noiembrie 1804, în Göttingen, la vârsta de 56 de ani.

A rămas cunoscut ca unul dintre savanții care au încercat să aducă împreună mai multe domenii ale științei. Prin cărțile sale, prin activitatea universitară și mai ales prin contribuția la clasificarea speciilor în Systema Naturae, Gmelin a avut un rol important în dezvoltarea științelor naturii la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Lucrări importante

Printre lucrările sale se numără:

• Abhandlung von den giftigen Gewächsen (1774)
• Allgemeine Geschichte der Gifte (1776–1777)
• Allgemeine Geschichte der Pflanzengifte (1777)
• Einleitung in die Chemie (1780)
• Einleitung in die Pharmacie (1781)
• Grundsätze der technischen Chemie (1786)
• Grundriß der Mineralogie (1790)
• Grundriß der Pharmazie (1792)
• Geschichte der Chemie (1797–1799)
• Systema Naturae, ediția a XIII-a, publicată între 1788 și 1793.

În memoria sa, genul de plante Artemisia gmelinii a primit numele care face referire la Gmelin. De asemenea, între 1983 și 2003, Societatea Chimiștilor Germani a acordat Premiul Johann Friedrich Gmelin, în onoarea contribuțiilor sale la știință.