Joanne Woodward, actriță americană
#Postat de Carmen Vintu on februarie 27, 2026
Joanne Woodward (născută pe 27 februarie 1930, în Thomasville, Georgia, SUA) este o actriță americană remarcabilă, cunoscută pentru rolul său din „The Three Faces of Eve” (1957) și pentru căsnicia de 50 de ani cu actorul Paul Newman. Woodward, cunoscută pentru frumusețea și echilibrul ei natural, este apreciată și respectată pentru interpretările sale convingătoare pe marele ecran, la televizor și pe scenă. Rolurile ei timpurii, energice și puternice, au făcut-o să iasă în evidență față de altele, care interpretau personaje mai delicate și neajutorate, un tipar în Hollywood-ul anilor 1950.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Joanne_Woodward#/media/Fi%C8%99ier:Joanne_Woodward_1971.jpg
În copilărie, Woodward a participat la producții de teatru locale în Greenville, Carolina de Sud. După doi ani de studii în dramă la Louisiana State University, s-a întors acasă, la Greenville, și s-a alăturat Greenville Little Theatre, unde a câștigat primul premiu pentru actorie, interpretând-o pe Laura Wingfield în „The Glass Menagerie” de Tennessee Williams. Ulterior, s-a mutat la New York pentru a-și perfecționa abilitățile, studiind la The Actors Studio și la Neighborhood Playhouse School of the Theatre. A obținut un rol secundar în piesa premiată cu Pulitzer, „Picnic” de William Inge (1953–1954), unde l-a întâlnit pe Paul Newman, cu care a lucrat la acea vreme pe Broadway.
În anii 1950, Woodward a apărut în multe producții de televiziune și a primit primul său rol important în film în 1955, interpretând-o pe Lissy, o adolescentă rebelă, în „Count Three and Pray”. În 1956, a jucat în thrillerul „A Kiss Before Dying”, alături de Robert Wagner, iar în 1957, a impresionat cu rolul unei tinere gospodine din Georgia, diagnosticată cu tulburare de personalitate multiplă, în „The Three Faces of Eve”. Interpretarea sa a celor trei personalități distincte – Eve White, Eve Black și Jane – i-a adus un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță.
Woodward și Newman au jucat împreună în „The Long, Hot Summer” (1958), bazat pe lucrările lui William Faulkner, iar în același an s-au căsătorit. A urmat o serie de filme de succes, printre care „Rally ‘Round the Flag, Boys!” (1958), „From the Terrace” (1960), „Paris Blues” (1961) și „The Fugitive Kind” (1960). După o pauză pentru a avea grijă de cele două fiice ale sale, Woodward a revenit la Hollywood în 1963, dar a obținut un alt mare succes în 1968, cu „Rachel, Rachel”, debutul regizoral al lui Newman. Interpretarea sa ca profesoară necăsătorită a fost apreciată, câștigând un premiu pentru cea mai bună actriță din partea New York Film Critics Circle și o nominalizare la Oscar. A mai fost nominalizată pentru roluri în „Summer Wishes, Winter Dreams” (1973) și „Mr. & Mrs. Bridge” (1990).
În anii 1970, Woodward a jucat în numeroase filme pentru televiziune, inclusiv în miniseria „Sybil” (1976), unde a interpretat rolul doctorului care tratează o femeie cu multiple personalități. În 1978, a câștigat un Emmy pentru interpretarea unei femei care schimbă cursul vieții prin participarea la maratonul de la Boston, în „See How She Runs”. Woodward a continuat să joace în producții de televiziune, regizând și câteva episoade ale serialului „Family” și ale altor producții, iar în 1985 a câștigat un al doilea premiu Emmy pentru rolul unei femei bolnave de Alzheimer, în „Do You Remember Love”.
Alături de Newman, Woodward a colaborat din nou pentru adaptările cinematografice ale „The Glass Menagerie” (1987) și în „Mr. & Mrs. Bridge” (1990). În 1993, a apărut în filmul „Philadelphia”, câștigător al Oscarului, în rolul mamei personajului lui Tom Hanks, și a fost povestitoare în „The Age of Innocence” al lui Martin Scorsese. Ultima colaborare cu soțul ei a fost în miniseria „Empire Falls” (2005), iar în 2000 a devenit un susținător activ al Westport Country Playhouse, unde a fost și director artistic între 2001 și 2005.
În ultimii ani, Woodward s-a dedicat activităților filantropice, lucrând alături de Paul Newman pentru „Newman’s Own Foundation” și „Hole in the Wall Gang Camp”. A continuat să joace mai ales pe scenă, în timp ce a contribuit la numeroase cauze caritabile și educaționale.
Jurnal FM 