Jean Chapelain, critic literar și poet francez

Jean Chapelain (născut pe 4 decembrie 1595 în Paris, Franța – decedat pe 22 februarie 1674, Paris) a fost un critic literar și poet francez, cunoscut pentru încercarea sa de a aplica standarde empirice în critica literară.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Chapelain#/media/Fi%C8%99ier:Jean_Chapelain_-_Versailles_MV_2888.jpg

Abordarea lui Chapelain a constituit o provocare pentru contemporanii săi, care se sprijineau în mod doctrinar pe autoritățile clasice grecești. Opiniile sale critice au fost exprimate în principal prin articole scurte, monografii și o corespondență extinsă. În ceea ce privește lucrările sale poetice, acestea sunt considerate, în general, mediocre. Epopeea sa „La Pucelle” („Slujitoarea”), începută în 1630, a fost un eșec, primele 12 cânturi fiind publicate abia 26 de ani mai târziu.

Chapelain a atrage atenția pentru prima dată în 1619–1620, când a tradus romanul picaresc „Guzmán de Alfarache” de Mateo Alemán. Ulterior, a devenit discipol al poetului și criticului François de Malherbe și a avut un rol important în înființarea Academiei Franceze. Prestigiul său în cercurile literare a crescut semnificativ, iar în 1663, când Jean-Baptiste Colbert, ministrul de finanțe al regelui Ludovic al XIV-lea, a decis să acorde pensii scriitorilor merituoși, lui Chapelain i s-a încredințat responsabilitatea de a desemna candidații. Această numire a stârnit opoziția unor alți scriitori, care și-au exprimat nemulțumirea în pamflete, epigrame și într-o scenetă intitulată „Chapelain décoiffé” (1663).

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Jean-Chapelain