Jean-Baptiste Lully, compozitor francez

Jean-Baptiste Lully (născut la 29 noiembrie 1632 în Florența, Italia – mort la 22 martie 1687 în Paris, Franța) a fost un compozitor francez de operă și muzică de curte, de origine italiană, care, începând din 1662, a controlat complet muzica de curte din Franța. Stilu-i compozițional a fost imitat în toată Europa.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Lully#/media/Fișier:Jean-Baptiste_Lully.jpeg

Deși s-a născut din părinți italieni, Lully și-a gallicizat numele atunci când a devenit cetățean francez. Detaliile din perioada sa timpurie sunt neclare, dar este posibil ca el să fi ajuns în Franța prin intermediul ducelui de Guise. A început să lucreze pentru doamna de Montpensier și a devenit membru al ansamblului ei de coarde, dar a fost concediat după ce a compus muzică și versuri neadecvate. În 1652 sau 1653, s-a alăturat ansamblului de viori de curte al regelui Ludovic al XIV-lea, iar curând a devenit compozitor de muzică de dans pentru rege și lider al Petit-Violons du Roi.

În 1658, Lully a început să compună muzică pentru baletele de curte, iar între 1664 și 1670 a colaborat cu Molière la lucrări precum Le Mariage forcé și Le Bourgeois Gentilhomme. Din 1672, a început să lucreze cu libretistul Philippe Quinault la opere și balete, inclusiv lucrări celebre ca Atys (1676), Isis (1677), și Roland (1685).

Lully a murit din cauza unei răni infectate la picior, provocată de bastonul său lung de conducător.

Cu o ambiție mare și o ascensiune fulgerătoare, Lully a ajuns să ocupe funcții importante, precum compozitor muzical pentru rege (din 1661) și maestru de muzică al familiei regale (din 1662). A achiziționat brevetele de producție opera de la Pierre Perrin și Robert Cambert, iar până în 1674, nicio operă nu putea fi interpretată în Franța fără permisiunea sa. În 1681, a primit titluri de noblețe și a devenit unul dintre secretaires du roi, un privilegiu de obicei rezervat aristocrației franceze.

Deși la început stilul său operistic era similar cu cel al maeștrilor italieni, Lully a dezvoltat rapid un stil propriu, specific limbii franceze, iar în baletele sale a introdus noi dansuri și a folosit o varietate mai mare de ritmuri rapide. De asemenea, a fost creatorul uverturii franceze și a înlocuit stilul recitativo secco italian cu un recitativ mai ritmic și mai fluid, caracteristic pentru limba franceză. Opera sa a fost descrisă ca „tragedii puse pe muzică”, datorită aspectelor dramatice și teatrale dezvoltate.

Lully a fost, de asemenea, autorul unor lucrări sacre celebre, inclusiv Miserere, și a compus dansuri pentru diverse instrumente și suite pentru trompete și coarde. Aceste lucrări au fost extrem de populare, mai ales în Anglia, în perioada Restaurației Stuart.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Jean-Baptiste-Lully