Mihail Dragomirescu, estetician, teoretician și critic literar român

Mihail Dragomirescu (n. 22 martie 1868, Plătărești, Călărași – d. 25 noiembrie 1942, București) a fost un important estetician, teoretician și critic literar român.
A urmat studiile liceale la Liceul „Gh. Lazăr” și la Colegiul „Sf. Sava” din București. Între 1889 și 1892, a fost student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvind cu o teză despre „Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer”. În acești ani, a devenit discipol al lui Titu Maiorescu, de la care s-a distanțat ulterior.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Dragomirescu#/media/Fișier:Mihail_Dragomirescu_(1).jpg

În 1895, Dragomirescu a fost numit conferențiar de estetică la Universitatea din București, iar în 1906 a devenit profesor titular la catedra de literatură română a aceleași facultăți. De asemenea, a organizat Seminarul de Literatură, care mai târziu a fost transformat în Institutul de Literatură.

A fost activ în conducerea revistelor „Convorbiri critice”, „Ritmul vremii” și „Falanga”, prin intermediul cărora a combatut, din perspectiva criticii raționaliste, curentele literare ale vremii, precum sămănătorismul, simbolismul și modernismul. A fost un susținător al esteticii integraliste, considerând că o capodoperă literară reprezenta o specie distinctă, astfel încât arta ar trebui să fie integrată în sfera științei.

De asemenea, Mihail Dragomirescu a fost proprietar și director al revistei „Gazeta municipală”.
A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. I, pentru contribuțiile sale în domeniul literelor, la 23 septembrie 1942.

Operă

• Critica „științifică” și Eminescu (1895, ediție a II-a, 1906, ediție a III-a, 1925)
• Critica dramatică (1904, reeditare în 1996)
• Teoria poeziei (1906, ediție revăzută: Poezia română, 1915)
• Știința literaturii (1926)
• La science de la littérature, vol. I-III (Paris, 1928-1929), vol. IV (1938)
• Critică – directive literare, vol. I (1927), vol. II (1928)
• Integralismul (dialoguri filosofice) (1929)
• Sămănătorism, poporanism, criticism (1934)
• Scrieri critice și estetice, ediție îngrijită, cu note și comentarii de Z. Ornea și Gh. Stroia (1969).

A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1938.

Sursa: https://mnlr.ro/muzeul-digital/mihail-dragomirescu/