Armand Guillaumin, pictor și litograf francez

Jean-Baptiste Armand Guillaumin (16 februarie 1841, Paris, Franța – 26 iunie 1927, Orly, Franța) a fost un pictor și litograf francez, considerat unul dintre membrii fondatori ai mișcării impresioniste. Deși a rămas mai puțin cunoscut decât contemporanii săi Paul Cézanne sau Camille Pissarro, contribuția sa la dezvoltarea impresionismului și influența exercitată asupra acestora au fost remarcabile.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Armand_Guillaumin#/media/Fișier:Armand_Guillaumin,_selfportrait,_1878.jpg

Născut la Paris, Guillaumin a lucrat în tinerețe în magazinul de lenjerie al unchiului său, urmând în paralel cursuri de desen organizate seara. Ulterior, a fost angajat la compania feroviară a statului francez. În 1861 s-a înscris la Académie Suisse, unde i-a întâlnit pe Paul Cézanne și Camille Pissarro, cu care a legat prietenii de durată și a împărtășit aceleași preocupări artistice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Armand_Guillaumin#/media/Fișier:Guillaumin_Armand_The_Seine.jpg

În 1863, cei trei au expus împreună la Salon des Refusés, eveniment care a oferit vizibilitate artiștilor respinși de Salonul oficial. În deceniul următor au pictat adesea împreună, iar pentru o perioadă Guillaumin și Cézanne au avut ateliere învecinate pe Île Saint-Louis din Paris. În 1873, Cézanne i-a dedicat lui Guillaumin una dintre puținele sale gravuri.

Guillaumin s-a numărat printre membrii fondatori ai Société anonyme des artistes peintres, sculpteurs et graveurs, grupare care avea să fie cunoscută ulterior sub numele de impresioniști. A participat la șase dintre cele opt expoziții impresioniste organizate între 1874 și 1886.

Criticii vremii i-au remarcat tehnica sigură și utilizarea unor culori intense. În 1886, criticul Félix Fénéon l-a caracterizat drept un „colorist furios”, apreciind îndrăzneala cromatică a lucrărilor sale. Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, paleta artistului a devenit și mai expresivă, anticipând prin intensitatea culorilor estetica fauvistă.

În 1886, Guillaumin l-a cunoscut pe Vincent van Gogh, care îi aprecia în mod deosebit pictura. Fratele acestuia, Theo van Gogh, i-a expus și comercializat o parte dintre lucrări, iar Vincent l-a menționat în numeroase scrisori redactate între 1888 și 1890.

Atelierul lui Guillaumin a devenit în aceeași perioadă un loc de întâlnire pentru tineri artiști precum Paul Gauguin, Paul Signac și Georges Seurat. În 1891, după ce a câștigat 100.000 de franci la loteria de stat, a renunțat la serviciul său administrativ și s-a dedicat exclusiv picturii.

De-a lungul carierei, Guillaumin a beneficiat de expoziții personale organizate în importante galerii pariziene, printre care Galerie Durand-Ruel, Galerie Ambroise Vollard, Galerie Bernheim-Jeune și Galerie Paul Rosenberg.

Lucrările sale, apreciate pentru luminozitate și forța expresiei cromatice, sunt păstrate în numeroase muzee prestigioase din lume. Printre acestea se numără Musée d’Orsay și Petit Palais din Paris, Tate Britain din Londra, Metropolitan Museum of Art din New York, National Gallery of Art din Washington, Art Institute of Chicago, precum și instituții muzeale din Germania, Rusia, Țările de Jos, Spania, Canada, Israel și Japonia.

Printre colecționarii importanți ai operelor sale s-au numărat Armand Doria, Paul Gachet, Théodore Duret, Gustave Geffroy, Louis Vauxcelles, Tadamasa Hayashi, Serghei Șciukin, Chester Dale și Paul Mellon.

Guillaumin este cunoscut în special pentru peisajele reprezentând Parisul, regiunea Creuse și împrejurimile localității Les Adrets-de-l’Estérel, situată pe litoralul mediteranean francez.

A fost considerat figura centrală a École de Crozant, grup de artiști inspirați de peisajele pitorești din valea râului Creuse. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Peisaj la Crozant, face parte din colecțiile Art Institute of Chicago. În satul Crozant, memoria artistului este omagiată printr-un bust amplasat în piața din apropierea bisericii.

Armand Guillaumin s-a stins din viață la 26 iunie 1927, la Orly, în apropiere de Paris, la vârsta de 86 de ani.

Printre cele mai cunoscute picturi ale sale se numără:

• Sena (1867)
• Peisaj (1870)
• Vedere asupra Senei, Paris (1871)
• Apus de soare la Ivry (1873)
• Place Valhubert (1875)
• Scenă pe râu (cca 1890)
• Les Pommiers à Damiette (1893)
• Căpițe de fân (cca 1890–1895)
• Agay (cca 1901)
• Peisaj înzăpezit la Crozant
• Peisaj cu ruine (1897)

Artistul apare, de asemenea, într-o gravură realizată de Paul Cézanne în 1873, intitulată Guillaumin meditând.